spergulă sf [At: BREZOIANU, A. 118/27 / Pl: ~le / E: lat spergula, fr spergule] (Bot; liv) Hrana-vacii (Spergula arvensis).

HRANĂ s. f. Tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate. ◊ Compus: hrana-vacii = plantă erbacee de nutreț, cu tulpină păroasă, cu frunze opuse și cu flori albe, mici (Spergula arvensis). [Pl.: (rar) hrane – Gen.-dat.: hranei] – Din sl. hrana.

SPERGULĂ s.f. Plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori albe, care crește prin locuri nisipoase. [< fr. spergule].

SPERGULĂ s. f. plantă erbacee cu tulpina păroasă și cu flori albe, prin locuri nisipoase. (< fr. spergule, lat. spergula)

HRANĂ f. Produs de natură vegetală, animală sau minerală ce servește la alimentarea unui organism viu; nutriment. ~ consistentă. ◊ ~a vacii plantă erbacee cu tulpina acoperită cu perișori, cu frunze liniare și flori mici, ce crește prin semănături și servește drept nutreț. [G.-D. hranei] /<sl. hrana

hrană s. f., g.-d. art. hranei; pl. hrane

spergulă s. f., pl. spergule

HRANĂ s. 1. v. mâncare. 2. masă. (A servit drept ~ peștilor.) 3. (BOT.) hrana-vacii (Spergula arvensis) = (rar) spergulă.

SPERGULĂ s. v. hrana-vacii.

spergulă s. v. HRANA-VACII.