spéră s.f. (reg.) speranță, nădejde, credință.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERÁ, sper, vb. I. Intranz. și tranz. A considera ca realizabilă o dorință, a avea speranță; a nădăjdui. – Din lat., it. sperare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

A SPERÁ sper 1. tranz. A aștepta cu încredere (mai mult sau mai puțin fermă). 2. intranz. A crede că o dorință sau o acțiune se va înfăptui; a trage nădejde; a nădăjdui. /<lat., it. sperare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERÁ vb. I. intr., tr. A avea speranță, a nădăjdui. [P.i. sper, 3,6 -ră, conj. -re. / < lat. sperare, cf. it. sperare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERÁ vb. intr., tr. a avea speranță, a nădăjdui. (< lat., it. sperare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPERÁ vb. 1. a crede, a nădăjdui, (înv. și reg.) a se nădăi. (~ că își va realiza visul.) 2. a nădăjdui, (înv.) a upovăi. (~ în zile tot mai senine.) 3. a (se) aștepta, a nădăjdui, (înv. și reg.) a se nădăi. (Să nu ~ nimic de la el.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A spera ≠ a deznădăjdui
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A spera ≠ a dispera
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sperá (-r, át), vb. – A nădăjdui, a avea nădejde. Lat. sperare (sec. XIX). – Der. speranță, s. f., din it. speranza; dispera (var. despera), vb., din it. disperare.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sperá vb., ind. prez. 1 sg. spér, 3 sg. și pl. spéră
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink