SPEOLOG, -Ă, speologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în speologie. [Pr.: spe-o-] – Cf. fr. spéléologue.

SPEOLOG, -Ă, speologi, -ge, s. m. și f. Specialist în speologie. [Pr.: spe-o-] – Cf. fr. spéléologue.

SPEOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în speologie; speleolog. [Cf. fr. spéléologue].

SPEOLOG, -Ă s. m. f. specialist în speologie. (după fr. spéléologue)

SPEOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în speologie. [Sil. spe-o-] /<fr. spéologue

!speologă (livr.)/(colocv.) speoloagă (desp. spe-o-) s. f., g.-d. art. speologei/speoloagei; pl. speologe/speoloage

speologă (rar) (spe-o-) s. f., g.-d. art. speologei; pl. speologe

speologă s. f. (sil. spe-o-), g.-d. art. speologei; pl. speologe

speoloagă v. speologă

SPEOLOG s. speleolog.

SPEOLOG s. speleolog.

SPEO- „peșteră, cavernă”. ◊ gr. speos „grotă, cavernă” > fr. spéo- > rom. speo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul viețuitoarelor din peșteri; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces geologic de formare a peșterilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în speologie; sin. speleolog; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul acestora; sin. speleologie.