speologie sfs [At: ENC: TEHN. I, 438 / P: spe-o~ / E: fr spéologie] Știință care se ocupă cu studiul peșterilor din punct de vedere geologic, arheologic, biologic etc. Si: (rar) speleologie.

SPEOLOGIE s. f. Știință care se ocupă cu studiul peșterilor din punct de vedere geologic, arheologic, antropologic etc. Racoviță întemeiază Institutul de speologie, care prin grija lui devine centrul mondial de studii. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 375, 5/5. – Pronunțat: spe-o-.

SPEOLOGIE s.f. Știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul lor; speleologie. [Cf. fr. spéléologie < gr. speos – peșteră, logos – știință].

SPEOLOGIE s. f. știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul lor. (după fr. spéléologie)

SPEOLOGIE s.f. Știință care se ocupă cu studiul complex al peșterilor și al vietuițoarelor din mediul subteran. Pronunțat: spe-o-.

SPEOLOGIE f. Știință care se ocupă cu studiul peșterilor. [G.-D. speologiei] /<fr. spéologie

*spe(le)ologíe f. (vgr. spélaion, și spéos, speluncă, și -logie). Studiu formăriĭ cavernelor (o parte a geologiiĭ) și al animalelor care trăĭesc în caverne (o parte a zoologiiĭ).

speologie (desp. spe-o-) s. f., art. speologia, g.-d. speologii, art. speologiei

speologie (spe-o-) s. f., art. speologia, g.-d. speologii, art. speologiei

speologie s. f. (sil. spe-o-), art. speologia, g.-d. speologii, art. speologiei

speologie, știința care se ocupă cu studiul complex (mineralogic, geomorfologic, hidrologic, paleontologic) al peșterilor. O ramură distinctă a s. o constituie biospeologia, întemeiată de Emil Racoviță.

SPEO- „peșteră, cavernă”. ◊ gr. speos „grotă, cavernă” > fr. spéo- > rom. speo-. □ ~biologie (v. bio-, v. -logie₁), s. f., știință care se ocupă cu studiul viețuitoarelor din peșteri; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces geologic de formare a peșterilor; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în speologie; sin. speleolog; ~logie (v. -logie₁), s. f., știință care studiază formarea peșterilor și viața din interiorul acestora; sin. speleologie.

SPEOLOGIE (< fr.; {s} gr. speos „peșteră” + logos „studiu”) s. f. Știință care se ocupă cu studiul complex al peșterilor, respectiv din punct de vedere geologic, geomorfologic, hidrologic, microclimatologic; o disciplină aparte o constituie biospeologia. S. cercetează, de asemenea, resturile fosile și urmele activității umane din peșteri precum și posibilitățile utilizării acestora în scopuri turistice sau terapeutice. Savantul român E. Racoviță este creatorul biospeologiei și al primului institut de speologie din lume (Cluj, 1920). Sin. speleologie.

SPEOLOGIE s. speleologie.

SPEOLOGIE s. speleologie.