Spencer (Herbert) m. filozof englez, fundatorul filozofiei sintetice bazată pe teoria evoluțiunii: Psicologie, Educațiune, Sociologie (1820-1904).

*spéncer și spénțer n., pl. e (germ. spenzer, fr. engl. spencer, după numele lorduluĭ Spencer [1782-1845], care a introdus moda acesteĭ hĭine). Surtuc, veston, haĭnă scurtă fără poale (cum poartă ofițeriĭ de marină și de uscat în mica ținută). – Vulg. sp(r)énțur (Dun.) V. crutcă 2.

SPENCER, golf al Oc. Indian situat în S Australiei, între Pen. Eyre la V și Yorke la E, extins pe 322 km lungime și 145 km lățime max. La intrarea în acest golf se află ins. Thistle. Explorat în 1802 de navigatorul britanic Matthew Flinders.

SPENCER [spensə], Herbert (1820-1903), filozof, sociolog și psiholog englez. Sistemul său filozofic este o încercare de generalizare a evoluționismului darwian în explicarea progresului în cunoaștere, morală și societate („Primele principii”). În plan politic, a susținut libertatea individului și s-a opus intervenției guvernamentale („Omul împotriva statului”). Fondator al așa-numitei „școli organice” în sociologie („Statistica socială”, „Fundamentele sociologiei”).

SPENCER [spensə], Edmund (c. 1562-1599), poet renascentist englez. Reprezentant de seam[ al epocii elisabetane. Poeme bucolice („Calendarul păstorului”), lirică erotică („Versuri de iubire și de nuntă”), sonete; capodopera sa este alegoria lirică, filozofică și morală „Crăiasa zânelor”. Virtuoz versificator (a inventat strofa numită, mai târziu, „spenseriană”) și inovator de limbă.