speculare sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~lări / E: specula] 1 (Îdt) Efectuare a unor operații comerciale, financiare etc. Si: (înv) speculație (6). 2 Folosire a unor situații favorabile sau a unor sentimente, a unor manifestări ale oamenilor etc. pentru a realiza ceva, pentru a atinge un scop, pentru a-și crea un avantaj etc. 3-4 (Rar) Speculație (7-8).

specula [At: DRLU / V: (înv) spic~, (reg) șpic~ / Pzi: ~lez, (înv) specul / E: fr spéculer, lat speculari] 1 vt (Îdt) A observa cu atenție. 2-3 vtri A face operații comerciale, financiare etc. Si: (înv) a specularisi (1-2). 4 vr (Îvr) A se îndeletnici cu operații financiare sau comerciale. 5 vt A obține câștiguri necinstite profitând de unele împrejurări favorabile. 6 vt (C. i. oameni) A înșela, profitând de împrejurări. 7 vtrp (Pex) A (se) exploata (3). 8-9 vt(a), (rar) vi (C. i. mai ales situații favorabile) A folosi pentru a dobândi avantaje personale. 10 vt A vinde cu suprapreț, profitând de anumite împrejurări economice și sociale Si: a face speculă¹ (7), (înv) a specularisi (3), trafica, (îrg) precupi Vz negustori, precupeți. 11 vt (C. i. cumpărători) A înșela vânzând mărfurile cu suprapreț. 12-13 vi, (rar) vt A face deducții (filozofice, științifice), teoretizând în mod formal, fără legătură cu practica. 14 vr (Reg) A-și face calcule.

specular, ~ă [At: ROMÂNIA LITERARĂ, 1970, nr. 108, 8/2 / Pl: ~i, ~e / E: fr spéculaire] (Frm) 1-3 Speculativ (1-3).

spicula³ v vz specula

șpicula v vz specula

SPECULA, speculez, vb. I. 1. Tranz. A trage foloase dintr-o anumită situație, a profita de ceva; (complementul indică o persoană, o colectivitate) a exploata, a înșela (profitînd de anumite împrejurări). În ultimul timp, mai ales scriitorii au speculat adevărul că nu există oameni «numai buni». CAMIL PETRESCU, U. N. 64. Trîntorii părăsiți ce s-au întrodus de o bucată de vreme în societatea romînilor, speculînd nevinovăția și încrederea. ALECSANDRI, O. P. 48. Îți place peste țară să-ntinzi întunecimea Și prin eresuri proaste să speculezi mulțimea. id. T. II 157. ◊ Refl. pas. [Pe moșiile boierilor] se speculează țăranii pînă la exasperare... Țăranii s-au deșteptat, vor ei înșiși pămînt și nu mai rabdă fără a crîcni înșelăciunile și neomenia. REBREANU, R. I 168. ♦ (Complementul indică o marfă) A vinde cu suprapreț (profitînd de anumite împrejurări economice și sociale); (complementul indică pe cumpărător) a exploata (vînzîndu-i mărfurile cu suprapreț). 2. Intranz. A face tranzacții de valori. V. speculă (2). 3. Intranz. A face deducții (filozofice, științifice), teoretizînd în mod formal, fără legătură cu practica. Esteticii metafizici, văzînd operele artistice frumoase, au început să speculeze asupra noțiunei abstracte a frumosului, a artei. GHEREA, ST. CR. II 26.

SPECULA vb. I. tr. A face speculații financiare, economice etc., a exploata practicînd specula; (p. ext.) a înșela (pe cineva). ♦ A se folosi, a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobîndi avantaje personale. 2. intr., tr. A face deducții teoretizînd formal, fără legătură cu practica. [< fr. spéculer, cf. it. speculare, lat. speculari].

SPECULA vb. I. tr. 1. a face speculă. ◊ a înșela (pe cineva). ◊ a profita de o anumită împrejurare cu scopul de a dobândi avantaje personale. 2. a face tranzacții de valori. II. intr., tr. a face speculații (1), deducții. (< fr. spéculer, lat. speculari)

SPECULAR, -Ă adj. 1. (min.) care răsfrânge lumina. 2. referitor la oglindă; care pare văzut într-o lumină. ♦ (psihiatr.) halucinație ~ă = halucinație în care bolnavul se vede el însuși în fața lui. (< fr. spéculaire)

A SPECULA ~ez 1. tranz. (situații, stări etc.) A folosi abuziv (pentru a căpăta avantaje personale). ~ încrederea cuiva. 2. intranz. 1) A face speculă. 2) A efectua tranzacții de bursă. 3) fig. A emite cugetări abstracte, teoretizând în mod normal; a face speculații. /<fr. speculer, lat. speculari

speculà v. 1. a medita cu atențiune asupra unei materii; 2. a face proiecte, operațiuni de finanțe, de comerț: a specula asupra vânzării terenurilor; 3. fig. a exploata: a specula favoarea poporului.

*speculéz v. intr. (lat. spéculor, -lári, a observa, a spiona). Meditez, fac teoriĭ. Fac combinațiunĭ (operațiunĭ) financiare saŭ comerciale bazate pe evenimente politice ș. a.: a specula asupra grînelor, a renteĭ. V. tr. Exploatez, întrebuințez ca să cîștig: a specula prostia poporuluĭ.

speculare s. f., pl. speculări

specula (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. speculez, 3 speculează; conj. prez. 1 sg. să speculez, 3 să speculeze

specula (a ~) vb., ind. prez. 3 speculează

specula vb., ind. prez. 1 sg. speculez, 3 sg. și pl. speculează

specular adj. m., pl. speculari; f. sg. speculară, pl. speculare

SPECULA vb. 1. a negustori, a precupeți, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A ~ la bursă.)

SPECULA vb. 1. a negustori, a precupeți, a trafica, (înv. și reg.) a precupi. (A ~ o marfă.) 2. (înv.) a specularisi. (A ~ la bursă.)