opțiuni
  • info

14 definiții pentru speculantă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECULANT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). ◊ (Adjectival) Negustor speculant. – Din germ. Spekulant.

SPECULANT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). ◊ (Adjectival) Negustor speculant. – Din germ. Spekulant.

speculant, ~ă [At: GOLESCU, Î. 24 / V: (îrg) spic~, (reg) șp~, șpiculan, șpic~ / Pl: ~nți, ~e / E: ger Spekulant] 1-2 smf, a (Persoană) care face speculații (1-3) Si: (rar) speculativ (6-7), (asr) speculator2 (2). 3-4 smf, a (Persoană) care face speculă1 (7) Si: (rar) speculativ (8-9), (asr) speculator2 (3). 5 smf (Pex) Negustor. 6 smf (Pex) Cămătar. 7 sm (Ban) Geambaș (3). 8-9 smf, a (Persoană) care știe să profite de o împrejurare favorabilă Si: speculator2 (4-5). 10-11 smf, a (Pex) Șmecher. 12-13 smf, a Speculativ (4-5).

SPECULANT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). Unde duci marfa, speculantule? țipa cineva. GALAN, B. I 17. Țirțec era un speculant netrebnic. Pentru ca să nu facă focul, ghemuise, iarna, pe toți copiii într-o chilie, iar seara nu le da de mîncare decît porumb fiert în lapte. CĂLINESCU, E. 77. Toți acești mulți speculanți... sleiesc toată sudoarea norodului, făr’ de a pricinui nici unul acestui neam, acestor frați, folos măcar cît bobul de mei. GOLESCU, Î. 45.

SPECULANT, -Ă, speculanți, -te, s. m. și f. Persoană care face speculă (1). – Germ. spekulant.

SPECULANT, -Ă s.m. și f. Cel care face speculă cu diferite mărfuri sau produse; afacerist; speculator. [Cf. germ. Spekulant].

SPECULANT, -Ă s. m. f. cel care face speculă; afacerist. (< germ. Spekulant)

SPECULANT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană care speculează. /<germ. Spekulant

*speculánt, -ă s. și adj. (germ. spekulant, după anal. luĭ fabrikant, musikant; bg. spekulant. Fr. spéculateur). Defav. Cel ce face speculă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

speculantă s. f., g.-d. art. speculantei; pl. speculante

speculantă s. f., g.-d. art. speculantei; pl. speculante

speculantă s. f., pl. speculante

speculant

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPECULANT s., adj. afacerist, profitor, (înv.) speculator, (fam.) bișnițar. (E un ~ fără scrupule.)

SPECULANT s., adj. afacerist, profitor, (înv.) speculator. (E un ~ fără scrupule.)

Intrare: speculantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • speculantă
  • speculanta
plural
  • speculante
  • speculantele
genitiv-dativ singular
  • speculante
  • speculantei
plural
  • speculante
  • speculantelor
vocativ singular
  • speculantă
  • speculanto
plural
  • speculantelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

speculant, speculanțisubstantiv masculin
speculantă, speculantesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care face speculă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: afacerist bișnițar profitor speculator
    • format_quote Unde duci marfa, speculantule? țipa cineva. GALAN, B. I 17. DLRLC
    • format_quote Țirțec era un speculant netrebnic. Pentru ca să nu facă focul, ghemuise, iarna, pe toți copiii într-o chilie, iar seara nu le da de mîncare decît porumb fiert în lapte. CĂLINESCU, E. 77. DLRLC
    • format_quote Toți acești mulți speculanți... sleiesc toată sudoarea norodului, făr’ de a pricinui nici unul acestui neam, acestor frați, folos măcar cît bobul de mei. GOLESCU, Î. 45. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Negustor speculant. DEX '09 DEX '98
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.