spectroscop sn [At: CONTA, O. F. 484 / Pl: ~oape / E: fr spectroscope, ger Spektroscop] Instrument optic folosit pentru observarea vizuală a spectrului emis de o sursă de lumină.

SPECTROSCOP, spectroscoape, s. n. Instrument cu care se examinează și se studiază experimental spectrele corpurilor.

SPECTROSCOP, spectroscoape, s. n. Instrument cu care se examinează și se studiază experimental spectrele (1) corpurilor. – Fr. spectroscope ( < gr.).

SPECTROSCOP s.n. Instrument optic folosit pentru observarea spectrelor luminoase. [< fr. spectroscope, cf. lat. spectrum – spectru, gr. skopein – a cerceta].

SPECTROSCOP s. n. aparat folosit în spectroscopie. (< fr. spectroscope)

SPECTROSCOP ~oape n. Instrument optic pentru observarea (vizuală) a spectrului luminii (sau al altei radiații). [Sil. spec-tro-scop] /<fr. spectroscope, germ. Spektroskop

spectroscop n. instrument de optică cu care se studiază spectrul format de lumină al unui corp depărtat (planetă, stea).

*spectroscóp n., pl. oape (d. spectru și -scop din micro-scop. V. scop). Fiz. Aparat de studiat diferite spectre, maĭ ales în dispozițiunea razelor pe care le prezentă: pin spectroscop s’a putut determina compozițiunea chimică a soareluĭ.

spectroscop s. n. (sil. mf. -scop), pl. spectroscoape

spectroscop, pl. spectroscoape

spectroscop, -coape.

SPECTRO- „spectru, spectral”. ◊ L. spectrum „apariție, arătare” > fr. spectro-, engl. id., germ. spektro- > rom. spectro-. □ ~bologramă (v. bolo-, v. -gramă), s. f., curbă care reprezintă repartiția energiei, exprimată în unități relative, în funcție de lungimea de undă; ~bolometru (v. bolo-, v. -metru₁), s. n., tip de bolometru cu care se determină intensitatea și repartiția energiei la limita superioară a atmosferei; ~colorimetru (v. colori-, v. -metru₁), s. n., 1. Instrument medical pentru determinarea discromatopsiei. 2. Instrument cu care se pot face determinări colorimetrice cu radiații de mai multe lungimi de undă; ~fotometrie (v. foto-, v. -metrie₁), s. f., capitol al spectrometriei care se ocupă cu determinarea intensității radiațiilor monocromatice într-un spectru; ~fotometru (v. foto-, v. -metru₁), s. n., instrument optic folosit în spectrofotometrie; ~graf (v. -graf), s. n., instrument utilizat la înregistrarea fotografică a spectrului luminii; ~grafie (v. -grafie), s. f., studiere a spectrelor luminii cu ajutorul spectrografului; ~gramă (v. -gramă), s. f., fotografiere a unui spectru obținută cu ajutorul spectrografului; ~heliograf (v. helio-, v. -graf), s. n., spectrograf special pentru fotografierea soarelui în lumină monocromatică; ~heliogramă (v. helio-, v. -gramă), s. f., fotografie a soarelui obținută cu ajutorul spectroheliografului; ~helioscop (v. helio-, v. -scop), s. n., instrument folosit pentru observarea vizuală a soarelui în lumină monocromatică; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., 1. Tehnică de măsurare a liniilor spectrelor și a lungimilor de undă. 2. Comparare a intensităților luminoase a două radiații monocromatice; ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru studiul spectrelor prin măsurarea intensității fiecărei radiații monocromatice din spectru. 2. Instalație complexă folosită în fizica nucleară pentru studierea spectrului de viteză sau de energii ale particulelor; ~scop (v. -scop), s. n., instrument optic folosit pentru observarea spectrelor luminoase; ~scopie (v. -scopie), s. f., 1. Parte a opticii care studiază spectrele luminoase. 2. Capitol al fizicii nucleare care se ocupă cu studiul spectrelor energetice ale radiațiilor.

SPECTROSCOP (< fr. {i}) s. n. Instrument optic pentru observarea spectrului luminii; se compune dintr-un colimator prevăzut cu o fantă, o piesă dispersivă (prismă sau rețea) și o lunetă pentru vizarea spectrului.