SPECIMÉN, specimene, s. n. (Adesea fig.) Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie, un obiect etc. – Din fr. spécimen.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPECIMÉN ~e n. 1) Exemplar, model care ilustrează o specie sau o categorie. 2) fig. Reprezentant tipic al unui grup de oameni cu trăsături negative; subiect. /<lat. specimen, fr. spécimen
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPECIMÉN s.n. (Uneori peior.) Exemplar, probă, model; mostră. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. spécimen, cf. lat. specimen – model].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPECIMÉN s. n. exemplar, model; mostră. ♦ ~ de semnătură = modul cum semnează o persoană. (< fr. spécimen, lat. specimen)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPECIMÉN, specimene, s. n. Exemplar, model, exemplu care ilustrează un gen, o specie etc. – Fr. spécimen.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de pan111 | Semnalează o greșeală | Permalink

SPECIMÉN s. 1. fel, gen, mod, soi, specie, tip, varietate, (reg.) modru. (Există următoarele ~ de silogisme ...) 2. exemplu, model, mostră, probă, tip. (Dăm mai jos câteva ~ de ...)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPECIMÉN s. v. chip, față, figură, individ, ins, om, persoană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

specimén s. n., pl. speciméne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink