specificare sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~cări / E: specifica] 1 Aducere la cunoștință (verbal sau în scris) în mod clar și precis Si: indicare, menționare, precizare. 2 Reținere a unui fapt, a unui eveniment etc. prin scris Si: consemnare (2), înregistrare, (înv) scriptură. 3 (Ccr) Ceea ce specifică cineva Si: indicație, însemnare, mențiune, notă, observație, precizare, specificație.

SPECIFICARE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica; menționare specială, relatare, mențiune. Promitea, fără... specificare, că... laicii cari se vor uni nu vor mai face parte din plebea fără drepturi. IORGA, L. II 60.

SPECIFICARE, specificări, s. f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; relatare, mențiune.

SPECIFICARE s.f. Acțiunea de a specifica și rezultatul ei; specificație. [< specifica].

specific, ~ă [At: POLIZU / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat specificus, it specifico, fr spécifique, ger spezifisch] 1-2 a, av (Care este) propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau fenomen sau unei categorii de ființe, lucruri sau fenomene, cărora le dă un caracter original Si: caracteristic (1), definitoriu (4), distinctiv (1), dominant (3), particular, propriu, tipic², (rar) structural, (înv) însușit² Vz aparte, deosebit, obișnuit, special (2), suis-generis. 3 sn Caracter predominant și propriu care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc. Si: caracteristică (4), însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specificitate, (reg) însușietate Vz amprentă, marcă², pecete, sigiliu. 4 a (D. volum, greutate, căldură, consum, producție etc.) Care se raportează la o unitate de măsură. 5 av În mod specific (4). 6-7 sn, a (Medicament) destinat pentru o boală anumită.

specifica vtr [At: HELIADE, D. J. 70/24 / V: (înv) ~eți~ / Pzi: specific (A și: (rar) ~fic) / E: lat specificare, it specificare, fr specifier] 1-2 A (se) face cunoscut (verbal sau în scris) în mod clar și precis Si: a (se) indica, a (se) preciza, a (se) semnala, (îvr) a specializa (1). 3-4 A (se) atrage atenția în mod expres Si: a (se) prescrie, a (se) prevedea, a (se) stabili, a (se) stipula. 5-6 A (se) reține prin scris Si: a (se) consemna (3), a (se) înregistra, a (se) preciza.

spețifica v vz specifica

spețificare sf vz specificare

SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. Nu specifică nici măcar numele localității. HASDEU, I. V. 249. Noi nu vedem în ea specificați decît numai 6000 de moldoveni. id. ib. 243. Un drept... specificat în mod categoric. ODOBESCU, S. II 49. – Accentuat și: (prez. ind.) specific.

SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. – Fr. spécifier (lat. lit. specificare).

SPECIFICA vb. I. tr. A arăta, a menționa (ceva) precis, anume. [P.i. specific, 3,6 -că. / < fr. spécifier].

SPECIFICA vb. tr. a arăta, a menționa (ceva) precis, anume. (< fr. spécifier, lat. specificare)

A SPECIFICA specific tranz. A indica în mod special; a stabili anume. /<lat. specificare, fr. spécifier

specificà v. a exprima în particular, în detaliu: legea n’a specificat acest caz.

2) *specífic, a -á v. tr. (mlat. specifico, -ficáre. V. edi-fic). Determin, arăt în special (în particular, amănunțit): legea nu poate specifica toate cazurile delictelor.

specificare s. f., g.-d. art. specificării; pl. specificări

specificare s. f., g.-d. art. specificării; pl. specificări

specificare s. f., g.-d. art. specificării; pl. specificări

specifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. specific, 2 sg. specifici, 3 specifică; conj. prez. 1 sg. să specific, 3 să specifice corectat(ă)

specifica (a ~) vb., ind. prez. 3 specifică; conj. prez. 3 să specifice

specifica vb., ind. prez. 1 sg. specific, 3 sg. și pl. specifică; conj. prez. 3 sg. și pl. specifice

specifica (ind. prez. 3 sg. și pl. specifică)

specific vb. și adj.

SPECIFICARE s. 1. v. menționare. 2. indicare, menționare, precizare. (~ unui anumit lucru.) 3. v. indicație.

SPECIFICARE s. 1. consemnare, înregistrare, menționare, precizare, (înv.) scriptură. (~ acelui eveniment în...) 2. indicare, menționare, precizare. (~ unui anumit lucru.) 3. (concr.) indicație, însemnare, mențiune, notă, notificare, notificație, observație, precizare, specificație. (Poartă următoarea ~...)

SPECIFICA vb. 1. v. menționa. 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menționa, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a menționa, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)

SPECIFICA vb. 1. a consemna, a înregistra, a menționa, a preciza. (Cronica ~ acest eveniment.) 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menționa, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a menționa, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)