3 intrări
46 de definiții
din care- explicative (24)
- morfologice (11)
- relaționale (6)
- specializate (5)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPECIFIC, -Ă, specifici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S. n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă. – Din fr. spécifique.
SPECIFIC, -Ă, specifici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S. n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă. – Din fr. spécifique.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
specific, ~ă [At: POLIZU / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat specificus, it specifico, fr spécifique, ger spezifisch] 1-2 a, av (Care este) propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau fenomen sau unei categorii de ființe, lucruri sau fenomene, cărora le dă un caracter original Si: caracteristic (1), definitoriu (4), distinctiv (1), dominant (3), particular, propriu, tipic2, (rar) structural, (înv) însușit2 Vz aparte, deosebit, obișnuit, special (2), suis-generis. 3 sn Caracter predominant și propriu care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc. Si: caracteristică (4), însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specificitate, (reg) însușietate Vz amprentă, marcă2, pecete, sigiliu. 4 a (D. volum, greutate, căldură, consum, producție etc.) Care se raportează la o unitate de măsură. 5 av În mod specific (4). 6-7 sn, a (Medicament) destinat pentru o boală anumită.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPECIFIC2, -Ă, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic pentru cineva sau ceva. Pe cercetătorii literaturilor nu-i interesează și nu-i vor interesa decît literaturi cu caractere specifice ale neamurilor. SADOVEANU, E. 12. Sînt florile specifice ale toamnei. GALACTION, O. I 324. ◊ (Adverbial) Leningradul e un oraș specific rusesc. STANCU, U.R.S.S. 111. ♦ Care se raportă la o unitate. Greutate specifică.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPECIFIC1 s. n. Caracterul propriu, particular, special (a ceva sau al cuiva); notă distinctă, particulară. Structura gramaticală și fondul principal lexical determină atît formele de dezvoltare a limbii, cît și normele funcționării ei. Ele condiționează specificul național și asigură stabilitatea limbii. GRAUR, F. L. 10.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPECIFIC1 s. n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – Fr. spécifique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
SPECIFIC2, -Ă, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen. ♦ Care se raportează la o unitate. Greutate specifică. – Fr. spécifique.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
SPECIFIC, -Ă adj. Propriu unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinctiv. ♦ Care se raportă la o unitate. // s.n. Caracterul propriu, particular (a ceva sau al cuiva); notă distinctivă. ♦ Specific național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. [Cf. fr. spécifique, it. specifico].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPECIFIC, -Ă I. adj. caracteristic, propriu unei ființe, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv. ◊ care se raportează la o unitate. II. s. n. caracter propriu, particular; notă distinctivă. ♦ ~ național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. (< fr. spécifique, lat. specificus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SPECIFIC1 n. sing. Caracter particular al cuiva sau a ceva. /<lat. specificus, fr. spécifique, germ. spezifisch
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPECIFIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care întrunește trăsături ce individualizează; caracteristic; propriu; tipic; distinctiv. Caractere ~ce. 2) (despre mărimi) Care se raportează la o anumită unitate sau cantitate dintr-un tot. Greutate ~că. /<lat. specificus, fr. spécifique, germ. spezifisch
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
specific a. propriu unui lucru în particular: remediu specific. ║ n. medicament ce vindecă negreșit o boală anumită: medicina cunoaște puține specifice (chinina în frigurile intermitente și iodul pentru gușă).
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
2) *specífic, a -á v. tr. (mlat. specifico, -ficáre. V. edi-fic). Determin, arăt în special (în particular, amănunțit): legea nu poate specifica toate cazurile delictelor.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
1) specífic, -ă adj. (mlat. specificus, d. species, specie, și facere, a face. V. muni-fic, proli-fic). Relativ la specie, caracteristic, propriŭ: caracter, nume, medicament specific; microbu specific holereĭ. Greutatea specifică, raportu masei orĭ greutățiĭ unuĭ corp cu volumu. Greutatea specifică absolută, număru de grame a unitățiĭ de volum. Căldură specifică a unuĭ corp, cantitatea de căldură pe care o absoarbe un chilogram al unuĭ corp ca să mărească temperatura c’un grad. S. n.. pl e. Medicament special: chinina e un specific contra frigurilor. Adv. În mod specific.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
specifica vtr [At: HELIADE, D. J. 70/24 / V: (înv) ~eți~ / Pzi: specific (A și: (rar) ~fic) / E: lat specificare, it specificare, fr specifier] 1-2 A (se) face cunoscut (verbal sau în scris) în mod clar și precis Si: a (se) indica, a (se) preciza, a (se) semnala, (îvr) a specializa (1). 3-4 A (se) atrage atenția în mod expres Si: a (se) prescrie, a (se) prevedea, a (se) stabili, a (se) stipula. 5-6 A (se) reține prin scris Si: a (se) consemna (3), a (se) înregistra, a (se) preciza.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spețifec, ~ă a vz specific
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spețific, ~ă a vz specific
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spețifica v vz specifica
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. Nu specifică nici măcar numele localității. HASDEU, I. V. 249. Noi nu vedem în ea specificați decît numai 6000 de moldoveni. id. ib. 243. Un drept... specificat în mod categoric. ODOBESCU, S. II 49. – Accentuat și: (prez. ind.) specific.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. – Fr. spécifier (lat. lit. specificare).
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de pan111
- acțiuni
SPECIFICA vb. I. tr. A arăta, a menționa (ceva) precis, anume. [P.i. specific, 3,6 -că. / < fr. spécifier].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPECIFICA vb. tr. a arăta, a menționa (ceva) precis, anume. (< fr. spécifier, lat. specificare)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
A SPECIFICA specific tranz. A indica în mod special; a stabili anume. /<lat. specificare, fr. spécifier
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
specificà v. a exprima în particular, în detaliu: legea n’a specificat acest caz.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
specific2 s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
specific1 adj. m., pl. specifici; f. specifică, pl. specifice
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
specific1 adj. m., pl. specifici; f. specifică, pl. specifice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
specific2 s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
specific adj. m., pl. specifici; f. sg. specifică, pl. specifice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
specific s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
specific vb. și adj.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
specifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. specific, 2 sg. specifici, 3 specifică; conj. prez. 1 sg. să specific, 3 să specifice corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
specifica (a ~) vb., ind. prez. 3 specifică; conj. prez. 3 să specifice
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
specifica vb., ind. prez. 1 sg. specific, 3 sg. și pl. specifică; conj. prez. 3 sg. și pl. specifice
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
specifica (ind. prez. 3 sg. și pl. specifică)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SPECIFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.) 2. s. v. însușire. 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ul artei.) 4. s. spirit. (~ul limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.) 7. adj. caracteristic, obișnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPECIFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.) 2. s. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, trăsătură, (reg.) însușietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (~ acestui proces este...) 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ artei.) 4. s. spirit. (~ limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. caracteristic, obișnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.) 7. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Specific ≠ necaracteristic, nespecific
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RELUCTANȚĂ SPECIFICĂ s. (FIZ.) reluctivitate.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPECIFICA vb. 1. v. menționa. 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menționa, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a menționa, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPECIFICA vb. 1. a consemna, a înregistra, a menționa, a preciza. (Cronica ~ acest eveniment.) 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menționa, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a menționa, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
SPECIFIC. Subst. Specific, specificitate, particularitate, notă particulară, particularism (rar), caracteristică, trăsătură (notă) caracteristică, trăsătură (notă) aparte, trăsătură (notă) distinctivă, însușire, proprietate, tipic. Diferență, diferențiere, deosebire, distincție, distingere (rar). Excepție; unicitate, singularitate (rar), individualitate, originalitate. Ciudățenie, bizarerie (livr.), extravaganță, excentricitate; spectaculozitate; raritate, curiozitate. Caracterizare, specificare, specificație, tipizare. Personalitate, individ. Tipologie; caracterologie. Adj. Specific, propriu, însușit (înv.), particular, particularist (rar), particularnic (înv.), caracteristic, distinct, distinctiv, relevant; individual, intim, personal, tipic; determinant, diferențial, particularizant (rar), caracterizator; deosebit, diferit, aparte, special, anumit; unic, singular, original, neobișnuit; ieșit din comun, fără seamăn, fără asemănare, neasemuit, remarcabil, distins, incomparabil; excepțional, de excepție, nemaipomenit, nemaiauzit, nemaivăzut; rar; rarisim; ciudat, bizar (livr.), straniu, curios; excentric, extravagant; spectaculos, spectacular (livr.). Tipologic; caracterologic. Vb. A fi aparte, a nu fi la fel, a avea o notă aparte, a fi deosebit, a se deosebi, a diferi, a se diferenția, a se distinge; a se evidenția, a ieși în evidență, a se reliefa, a ieși în relief, a se remarca, a se particulariza, a se singulariza. A fi fără seamăn, a nu avea asemănare, a fi ieșit din comun. A caracteriza, a particulariza, a individualiza, a diferenția, a releva, a scoate în evidență, a reliefa, a sublinia; a distinge, a deosebi. Adv. (În mod) specific, particular, special; cu deosebire, cu deosebire(a) că..., spre deosebire de...; aparte; în particular. V. ciudățenie, deosebire, originalitate, superlative.
- sursa: DAS (1978)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPECIFIC, -Ă adj. (cf. fr. spécifique, it. specifico): în sintagma interjecție specifică (v.).
- sursa: DTL (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
greutatea specifică a min., (engl.= weight) mărime fizică scalară care exprimă greutatea unității de volum (g/cm3) a min. respective și se notează cu G. Depinde de compoziția chimică, structura și gradul de cristalizare și constituie o proprietate de diagnostic a min. Variază de la valori de 1,1 (chihlimbar) până la 22,5 (min. din grupa osmiridiu). În raport cu g.s. a bromoformului (2,9) se disting min. ușoare (G < 2,9): calcit, cuarț, feldspați și min. grele (G > 2,9): zircon, rutil, aur etc. G.s. a min. se determină prin scufundarea acestora în lichide dense („metoda plutirii”) sau prin metode hidrostatice bazate pe principiul lui Arhimede („metoda picno- metrului”).
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
CONSUM SPECIFIC cantitatea de propergol consumat în unitatea de timp de către un motor cu reacție pentru a dezvolta o forță de tracțiune (v.) de 1N.
FORȚĂ SPECIFICĂ DE TRACȚIUNE produsul dintre presiunea de frânare a gazelor în secțiunea minimă a ajutajului și suprafața acestei secțiuni, raportat la debitul propulsantului care trece prin ea. Valoarea forței specifice de tracțiune este egală cu produsul dintre impulsul specific al motoarelor cu reacție (v.) și densitatea propergolului (v.).
adjectiv (A10) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT14) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
specific, specificăadjectiv
- 1. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: caracteristic distinct distinctiv particular propriu tipic antonime: necaracteristic nespecific
- Pe cercetătorii literaturilor nu-i interesează și nu-i vor interesa decît literaturi cu caractere specifice ale neamurilor. SADOVEANU, E. 12. DLRLC
- Sînt florile specifice ale toamnei. GALACTION, O. I 324. DLRLC
- Leningradul e un oraș specific rusesc. STANCU, U.R.S.S. 111. DLRLC
- 1.1. Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Greutate specifică. DLRLC
-
-
etimologie:
- spécifique DEX '09 DEX '98 DN
specificsubstantiv neutru
- 1. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; notă distinctivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: specificitate
- Structura gramaticală și fondul principal lexical determină atît formele de dezvoltare a limbii, cît și normele funcționării ei. Ele condiționează specificul național și asigură stabilitatea limbii. GRAUR, F. L. 10. DLRLC
- 1.1. Specific național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. DN
-
etimologie:
- spécifique DEX '09 DEX '98 DN
specifica, specificverb
- 1. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Nu specifică nici măcar numele localității. HASDEU, I. V. 249. DLRLC
- Noi nu vedem în ea specificați decît numai 6000 de moldoveni. HASDEU, I. V. 243. DLRLC
- Un drept... specificat în mod categoric. ODOBESCU, S. II 49. DLRLC
-
etimologie:
- specificare DEX '98 DEX '09
- spécifier DEX '09 DEX '98 DN