3 intrări

46 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SPECIFIC, -Ă, specifici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S. n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă. – Din fr. spécifique.

SPECIFIC, -Ă, specifici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinct. ♦ Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). 2. S. n. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; specificitate, notă distinctivă. – Din fr. spécifique.

specific, ~ă [At: POLIZU / V: (înv) ~eți~ / Pl: ~ici, ~ice / E: lat specificus, it specifico, fr spécifique, ger spezifisch] 1-2 a, av (Care este) propriu unei singure ființe, unui singur lucru sau fenomen sau unei categorii de ființe, lucruri sau fenomene, cărora le dă un caracter original Si: caracteristic (1), definitoriu (4), distinctiv (1), dominant (3), particular, propriu, tipic2, (rar) structural, (înv) însușit2 Vz aparte, deosebit, obișnuit, special (2), suis-generis. 3 sn Caracter predominant și propriu care caracterizează o ființă, un lucru, un fenomen etc. și care diferențiază o ființă de alta, un lucru de altul etc. Si: caracteristică (4), însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, specificitate, (reg) însușietate Vz amprentă, marcă2, pecete, sigiliu. 4 a (D. volum, greutate, căldură, consum, producție etc.) Care se raportează la o unitate de măsură. 5 av În mod specific (4). 6-7 sn, a (Medicament) destinat pentru o boală anumită.

SPECIFIC2, -Ă, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic pentru cineva sau ceva. Pe cercetătorii literaturilor nu-i interesează și nu-i vor interesa decît literaturi cu caractere specifice ale neamurilor. SADOVEANU, E. 12. Sînt florile specifice ale toamnei. GALACTION, O. I 324. ◊ (Adverbial) Leningradul e un oraș specific rusesc. STANCU, U.R.S.S. 111. ♦ Care se raportă la o unitate. Greutate specifică.

SPECIFIC1 s. n. Caracterul propriu, particular, special (a ceva sau al cuiva); notă distinctă, particulară. Structura gramaticală și fondul principal lexical determină atît formele de dezvoltare a limbii, cît și normele funcționării ei. Ele condiționează specificul național și asigură stabilitatea limbii. GRAUR, F. L. 10.

SPECIFIC1 s. n. Caracterul propriu particular, special al cuiva sau a ceva: notă distinctă. – Fr. spécifique.

SPECIFIC2, -Ă, specifici, -e, adj. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen. ♦ Care se raportează la o unitate. Greutate specifică.Fr. spécifique.

SPECIFIC, -Ă adj. Propriu unei ființe, unui lucru sau unui fenomen; particular, distinctiv. ♦ Care se raportă la o unitate. // s.n. Caracterul propriu, particular (a ceva sau al cuiva); notă distinctivă. ♦ Specific național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. [Cf. fr. spécifique, it. specifico].

SPECIFIC, -Ă I. adj. caracteristic, propriu unei ființe, unui lucru sau fenomen; particular, distinctiv. ◊ care se raportează la o unitate. II. s. n. caracter propriu, particular; notă distinctivă. ♦ ~ național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. (< fr. spécifique, lat. specificus)

SPECIFIC1 n. sing. Caracter particular al cuiva sau a ceva. /<lat. specificus, fr. spécifique, germ. spezifisch

SPECIFIC2 ~că (~ci, ~ce) 1) Care întrunește trăsături ce individualizează; caracteristic; propriu; tipic; distinctiv. Caractere ~ce. 2) (despre mărimi) Care se raportează la o anumită unitate sau cantitate dintr-un tot. Greutate ~că. /<lat. specificus, fr. spécifique, germ. spezifisch

specific a. propriu unui lucru în particular: remediu specific. ║ n. medicament ce vindecă negreșit o boală anumită: medicina cunoaște puține specifice (chinina în frigurile intermitente și iodul pentru gușă).

2) *specífic, a -á v. tr. (mlat. specifico, -ficáre. V. edi-fic). Determin, arăt în special (în particular, amănunțit): legea nu poate specifica toate cazurile delictelor.

1) specífic, -ă adj. (mlat. specificus, d. species, specie, și facere, a face. V. muni-fic, proli-fic). Relativ la specie, caracteristic, propriŭ: caracter, nume, medicament specific; microbu specific holereĭ. Greutatea specifică, raportu masei orĭ greutățiĭ unuĭ corp cu volumu. Greutatea specifică absolută, număru de grame a unitățiĭ de volum. Căldură specifică a unuĭ corp, cantitatea de căldură pe care o absoarbe un chilogram al unuĭ corp ca să mărească temperatura c’un grad. S. n.. pl e. Medicament special: chinina e un specific contra frigurilor. Adv. În mod specific.

SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.

SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. – Din lat. specificare, fr. spécifier.

specifica vtr [At: HELIADE, D. J. 70/24 / V: (înv) ~eți~ / Pzi: specific (A și: (rar) ~fic) / E: lat specificare, it specificare, fr specifier] 1-2 A (se) face cunoscut (verbal sau în scris) în mod clar și precis Si: a (se) indica, a (se) preciza, a (se) semnala, (îvr) a specializa (1). 3-4 A (se) atrage atenția în mod expres Si: a (se) prescrie, a (se) prevedea, a (se) stabili, a (se) stipula. 5-6 A (se) reține prin scris Si: a (se) consemna (3), a (se) înregistra, a (se) preciza.

SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. Nu specifică nici măcar numele localității. HASDEU, I. V. 249. Noi nu vedem în ea specificați decît numai 6000 de moldoveni. id. ib. 243. Un drept... specificat în mod categoric. ODOBESCU, S. II 49. – Accentuat și: (prez. ind.) specific.

SPECIFICA, specific, vb. I. Tranz. A arăta, a indica anume, în mod amănunțit. – Fr. spécifier (lat. lit. specificare).

SPECIFICA vb. I. tr. A arăta, a menționa (ceva) precis, anume. [P.i. specific, 3,6 -că. / < fr. spécifier].

SPECIFICA vb. tr. a arăta, a menționa (ceva) precis, anume. (< fr. spécifier, lat. specificare)

A SPECIFICA specific tranz. A indica în mod special; a stabili anume. /<lat. specificare, fr. spécifier

specificà v. a exprima în particular, în detaliu: legea n’a specificat acest caz.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

specific1 adj. m., pl. specifici; f. specifică, pl. specifice

specific1 adj. m., pl. specifici; f. specifică, pl. specifice

specific adj. m., pl. specifici; f. sg. specifică, pl. specifice

specifica (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. specific, 2 sg. specifici, 3 specifică; conj. prez. 1 sg. să specific, 3 să specifice corectat(ă)

specifica (a ~) vb., ind. prez. 3 specifică; conj. prez. 3 să specifice

specifica vb., ind. prez. 1 sg. specific, 3 sg. și pl. specifică; conj. prez. 3 sg. și pl. specifice

specifica (ind. prez. 3 sg. și pl. specifică)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SPECIFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.) 2. s. v. însușire. 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ul artei.) 4. s. spirit. (~ul limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.) 7. adj. caracteristic, obișnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.)

SPECIFIC adj., s. 1. adj. caracteristic, definitoriu, distinct, distinctiv, dominant, particular, propriu, tipic, (înv.) însușit. (Notă, trăsătură ~.) 2. s. atribut, calitate, caracter, caracteristică, însușire, notă, particularitate, proprietate, semn, trăsătură, (reg.) însușietate, (fig.) amprentă, marcă, pecete, sigiliu, timbru. (~ acestui proces este...) 3. s. specificitate, (rar) tipicitate, tipism. (~ artei.) 4. s. spirit. (~ limbii noastre.) 5. adj. caracteristic, clasic, reprezentativ, tipic. (Un exemplu ~.) 6. adj. caracteristic, obișnuit. (L-a primit cu amabilitatea ~.) 7. adj. aparte, deosebit, particular, special, sui-generis. (Un gust ~.)

Specific ≠ necaracteristic, nespecific

RELUCTANȚĂ SPECIFICĂ s. (FIZ.) reluctivitate.

SPECIFICA vb. 1. v. menționa. 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menționa, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a menționa, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)

SPECIFICA vb. 1. a consemna, a înregistra, a menționa, a preciza. (Cronica ~ acest eveniment.) 2. a preciza, a prevedea, a scrie. (După cum ~ pravila.) 3. a arăta, a indica, a menționa, a preciza, a semnala, (înv.) a specializa. (Vom ~ următoarele recomandări...) 4. a menționa, a prescrie, a prevedea, a stabili, a stipula. (Articolul 1 ~ următoarele...)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SPECIFIC. Subst. Specific, specificitate, particularitate, notă particulară, particularism (rar), caracteristică, trăsătură (notă) caracteristică, trăsătură (notă) aparte, trăsătură (notă) distinctivă, însușire, proprietate, tipic. Diferență, diferențiere, deosebire, distincție, distingere (rar). Excepție; unicitate, singularitate (rar), individualitate, originalitate. Ciudățenie, bizarerie (livr.), extravaganță, excentricitate; spectaculozitate; raritate, curiozitate. Caracterizare, specificare, specificație, tipizare. Personalitate, individ. Tipologie; caracterologie. Adj. Specific, propriu, însușit (înv.), particular, particularist (rar), particularnic (înv.), caracteristic, distinct, distinctiv, relevant; individual, intim, personal, tipic; determinant, diferențial, particularizant (rar), caracterizator; deosebit, diferit, aparte, special, anumit; unic, singular, original, neobișnuit; ieșit din comun, fără seamăn, fără asemănare, neasemuit, remarcabil, distins, incomparabil; excepțional, de excepție, nemaipomenit, nemaiauzit, nemaivăzut; rar; rarisim; ciudat, bizar (livr.), straniu, curios; excentric, extravagant; spectaculos, spectacular (livr.). Tipologic; caracterologic. Vb. A fi aparte, a nu fi la fel, a avea o notă aparte, a fi deosebit, a se deosebi, a diferi, a se diferenția, a se distinge; a se evidenția, a ieși în evidență, a se reliefa, a ieși în relief, a se remarca, a se particulariza, a se singulariza. A fi fără seamăn, a nu avea asemănare, a fi ieșit din comun. A caracteriza, a particulariza, a individualiza, a diferenția, a releva, a scoate în evidență, a reliefa, a sublinia; a distinge, a deosebi. Adv. (În mod) specific, particular, special; cu deosebire, cu deosebire(a) că..., spre deosebire de...; aparte; în particular. V. ciudățenie, deosebire, originalitate, superlative.

SPECIFIC, -Ă adj. (cf. fr. spécifique, it. specifico): în sintagma interjecție specifică (v.).

greutatea specifică a min., (engl.= weight) mărime fizică scalară care exprimă greutatea unității de volum (g/cm3) a min. respective și se notează cu G. Depinde de compoziția chimică, structura și gradul de cristalizare și constituie o proprietate de diagnostic a min. Variază de la valori de 1,1 (chihlimbar) până la 22,5 (min. din grupa osmiridiu). În raport cu g.s. a bromoformului (2,9) se disting min. ușoare (G < 2,9): calcit, cuarț, feldspați și min. grele (G > 2,9): zircon, rutil, aur etc. G.s. a min. se determină prin scufundarea acestora în lichide dense („metoda plutirii”) sau prin metode hidrostatice bazate pe principiul lui Arhimede („metoda picno- metrului”).

CONSUM SPECIFIC cantitatea de propergol consumat în unitatea de timp de către un motor cu reacție pentru a dezvolta o forță de tracțiune (v.) de 1N.

FORȚĂ SPECIFICĂ DE TRACȚIUNE produsul dintre presiunea de frânare a gazelor în secțiunea minimă a ajutajului și suprafața acestei secțiuni, raportat la debitul propulsantului care trece prin ea. Valoarea forței specifice de tracțiune este egală cu produsul dintre impulsul specific al motoarelor cu reacție (v.) și densitatea propergolului (v.).

Intrare: specific (adj.)
specific1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A10)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • specific
  • specificul
  • specificu‑
  • specifică
  • specifica
plural
  • specifici
  • specificii
  • specifice
  • specificele
genitiv-dativ singular
  • specific
  • specificului
  • specifice
  • specificei
plural
  • specifici
  • specificilor
  • specifice
  • specificelor
vocativ singular
plural
spețifec
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spețific
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: specific (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • specific
  • specificul
  • specificu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • specific
  • specificului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: specifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • specifica
  • specificare
  • specificat
  • specificatu‑
  • specificând
  • specificându‑
singular plural
  • specifică
  • specificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • specific
(să)
  • specific
  • specificam
  • specificai
  • specificasem
a II-a (tu)
  • specifici
(să)
  • specifici
  • specificai
  • specificași
  • specificaseși
a III-a (el, ea)
  • specifică
(să)
  • specifice
  • specifica
  • specifică
  • specificase
plural I (noi)
  • specificăm
(să)
  • specificăm
  • specificam
  • specificarăm
  • specificaserăm
  • specificasem
a II-a (voi)
  • specificați
(să)
  • specificați
  • specificați
  • specificarăți
  • specificaserăți
  • specificaseți
a III-a (ei, ele)
  • specifică
(să)
  • specifice
  • specificau
  • specifica
  • specificaseră
spețifica
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

specific, specificăadjectiv

  • 1. Care este propriu, caracteristic unei ființe, unui lucru sau unui fenomen. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Pe cercetătorii literaturilor nu-i interesează și nu-i vor interesa decît literaturi cu caractere specifice ale neamurilor. SADOVEANU, E. 12. DLRLC
    • format_quote Sînt florile specifice ale toamnei. GALACTION, O. I 324. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Leningradul e un oraș specific rusesc. STANCU, U.R.S.S. 111. DLRLC
    • 1.1. Care se raportează la o unitate, la o cantitate (dintr-un material). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Greutate specifică. DLRLC
etimologie:

specificsubstantiv neutru

  • 1. Caracterul propriu, particular, special al cuiva sau a ceva; notă distinctivă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: specificitate
    • format_quote Structura gramaticală și fondul principal lexical determină atît formele de dezvoltare a limbii, cît și normele funcționării ei. Ele condiționează specificul național și asigură stabilitatea limbii. GRAUR, F. L. 10. DLRLC
    • 1.1. Specific național = sumă a caracteristicilor unei culturi, arte, literaturi care provin din trăsăturile proprii poporului și istoriei sale. DN
etimologie:

specifica, specificverb

  • 1. A arăta, a menționa, a indica ceva în mod precis. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Nu specifică nici măcar numele localității. HASDEU, I. V. 249. DLRLC
    • format_quote Noi nu vedem în ea specificați decît numai 6000 de moldoveni. HASDEU, I. V. 243. DLRLC
    • format_quote Un drept... specificat în mod categoric. ODOBESCU, S. II 49. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic