2 intrări
O definiție

Arhaisme și regionalisme

spebelui, spebeluiesc, vb. IV (înv.; despre vești, porunci, scrisori, documente etc.) 1. a expedia prin intermediul unui curier. 2. (despre persoane) a trimite spre a îndeplini anumite misiuni sau spre a trimite vești, porunci, salutări etc.

Intrare: spebeluit
spebeluit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spebeluit
  • spebeluitul
  • spebeluitu‑
  • spebelui
  • spebeluita
plural
  • spebeluiți
  • spebeluiții
  • spebeluite
  • spebeluitele
genitiv-dativ singular
  • spebeluit
  • spebeluitului
  • spebeluite
  • spebeluitei
plural
  • spebeluiți
  • spebeluiților
  • spebeluite
  • spebeluitelor
vocativ singular
plural
Intrare: spebelui
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spebelui
  • spebeluire
  • spebeluit
  • spebeluitu‑
  • spebeluind
  • spebeluindu‑
singular plural
  • spebeluiește
  • spebeluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spebeluiesc
(să)
  • spebeluiesc
  • spebeluiam
  • spebeluii
  • spebeluisem
a II-a (tu)
  • spebeluiești
(să)
  • spebeluiești
  • spebeluiai
  • spebeluiși
  • spebeluiseși
a III-a (el, ea)
  • spebeluiește
(să)
  • spebeluiască
  • spebeluia
  • spebelui
  • spebeluise
plural I (noi)
  • spebeluim
(să)
  • spebeluim
  • spebeluiam
  • spebeluirăm
  • spebeluiserăm
  • spebeluisem
a II-a (voi)
  • spebeluiți
(să)
  • spebeluiți
  • spebeluiați
  • spebeluirăți
  • spebeluiserăți
  • spebeluiseți
a III-a (ei, ele)
  • spebeluiesc
(să)
  • spebeluiască
  • spebeluiau
  • spebelui
  • spebeluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)