8 definiții pentru șpațir
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
șpațir sn [At: (cca 1797) L. ROM. 1964, 597 / V: (reg) sp~ / Pl: ~uri / E: ger Spazier (gang)] (Reg) Plimbare.
ȘPAȚIR s. n. (Germanism rar, în Transilv.) Plimbare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spațir sn vz șpațir
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ȘPAȚIR s. v. plimbare, promenadă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șpațir s. v. PLIMBARE. PROMENADĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
spațir (-ruri), s. n. – (Trans.) Plimbare. Var. spatir și der. Germ. Spazier(gang). – Der. spațiri, vb. (Trans., a se plimba), din germ. spazieren.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
șpațir, șpațiruri, (șpațâr), s.n. – (reg.) Plimbare (Lenghel, 1979). (Trans., Maram.). – Din germ. Spazier(gang) „plimbare pe jos; promenadă” (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șpațir, -uri, (șpațâr), s.n. – Plimbare (Lenghel 1979). În Trans. și Maram. – Din germ. Spazier(gang) „plimbare”.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DRAM, DRAM 2015 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |