2 definiții pentru spaționaut
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPAȚIONAUT s. m. călător în spațiul cosmic; astronaut. (< fr. spationaute)
spaționaut s. m. (astr.) Călător în spațiul cosmic, astronaut ◊ „Specialiștii au evaluat la peste 15000 numărul acestor spaționauți fără orbită stabilă.” I.B. 15 XI 85 p. 4 (cf. fr. spationaute, după aéronaute; PR 1962)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Intrare: spaționaut
spaționaut substantiv masculin
| substantiv masculin (M3) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
spaționaut, spaționauțisubstantiv masculin
- 1. Călător în spațiul cosmic. MDN '00sinonime: astronaut
etimologie:
- spationaute MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.