spatoș, ~ă a [At: DOSOFTEI V. S. ianuarie 17^v/10 / Pl: ~i, ~e / E: spate + -oș] (Înv) Voinic.

spătos, ~oasă a [At: ANON. CAR. / V: (înv) spet~ / Pl: ~oși, ~oase / E: spate + -os] (D. oameni, pex, d. animale) 1-2 Care are spatele (1, 42) lat. 3 (Pex) Robust.

spetit, ~ă a [At: AMIRAS, LET. III 96/36 / V: (reg) ~edit, (îvr) ~etat / Pl: ~iți, ~e / E: speti] 1 (D. animale de tracțiune) Care are spinarea îndoită, vătămată sau deformată de poveri prea mari sau de lovituri puternice Si: deșelat² (1), istovit, (reg) dăulat, tărnițat. 2 (Spc) Bolnav de speteală¹ (2). 3 (D. oameni) Obosit peste măsură. 4 (D. oameni) Care a muncit până la istovire. 5 (D. oameni) Sleit de puteri.

spetos, ~oasă a vz spătos

SPĂTOS, -OASĂ, spătoși, -oase, adj. (Despre oameni, mai far despre animale) Lat în spete; robust, voinic. Era un om de peste treizeci de ani, înalt, spătos. REBREANU, P. S. 69. [Iapa] era grasă, grasă Și spătoasă. MARIAN, S. 316. Hoțomanul nalt, pletos Cum e un stejar frunzos, Era Mane cel spătos, Cu cojoc mare, mițos. ALECSANDRI, P. P. 73. ◊ Fig. Astă rădăcină uscată... Mare și spătoasă Ca o broască țestoasă. TEODORESCU, P. P. 176.

SPĂTOS, -OASĂ, spătoși, -oase, adj. Lat în spete, robust, voinic. – Din spată² + suf. -os.

SPĂTOS ~oasă (~oși, ~oase) Care este lat în spete. /spate + suf. ~os

spătos a. cu spetele late și țepene.

spátoș, -ă adj. Dos. Spetit.

spătós, -oásă adj. (d. spate, pl. d. spată). Lat în spate, robust. V. spatoș.

spetít, -ă adj. Căruĭa ĭ-au ĭeșit spetele (s’a deșelat, s’a gheboșit): cal, om spetit. – La Dos. spátos.

spătos adj. m., pl. spătoși; f. spătoasă, pl. spătoase

spătos adj. m., pl. spătoși; f. spătoasă, pl. spătoase

spătos adj. m., pl. spătoși; f. sg. spătoasă, pl. spătoase

SPATOȘ adj. v. puternic, robust, solid, tare, viguros, vânjos, voinic, zdravăn.

spatoș adj. v. PUTERNIC. ROBUST. SOLID. TARE. VIGUROS. VÎNJOS. VOINIC. ZDRAVĂN.

spătos, spătoasă, adj. (înv.) voinic.