SPĂSIT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Înv. și fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.

ispăsi v vz spăsi

ispăși [At: (a. 1725) IORGA, S. D. XIV, 273 / V: spăși / Pzi: ~șesc / E: vsl съпасити] 1 (Înv) A cerceta și a evalua o pagubă făcută de vite pe proprietatea altuia. 2 A răscumpăra o greșeală prin suferință Si: (liv) a expia. 3 A executa o pedeapsă privativă de libertate în urma condamnării. 4 A suferi pentru o faptă comisă de altcineva. 5 A ierta de păcate Si: a mântui.

ispășit, ~ă a [At: SEVASTOS, N. 237 / V: sp~ / Pl: ~iți, ~e / E: ispăși] 1 Care și-a răscumpărat greșelile prin suferință. 2 Care a executat o condamnare privativă de libertate. 3 Care suferă pentru fapte comise de alte persoane. 4 Iertat de păcate Si: mântuit. 5 (Înv) Umilit².

spăsi [At: COD. VOR². 60^r/12 / V: (rar) ~ăși / Pzi: ~sesc / E: slv съпасити] 1-2 vtr (Îrg; Bis) A (se) mântui. 3 vr (Înv) A se pocăi¹. 4 vr (Rar) A regreta. 5 vr (Rar) A se umili. 6 vt (Îrg; c. i. păcate, greșeli etc.) A ispăși.

spăsit, ~ă [At: CORESI, EV. 72 / V: ~ășit / Pl: ~iți, ~e / E: spăsi] 1 a (Înv; Bis) Mântuit². 2 a (Rar) Pocăit. 3-6 a, av (Rar; d. oameni sau d. manifestări ale lor) Smerit (1-3).

spăși v vz spăsi

spășit, ~ă a vz spăsit

SPĂSIT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.

ISPĂȘI, ispășesc, vb. IV. Tranz. 1. A-și răscumpăra o vină, a plăti prin suferință o greșeală; a-și lua pedeapsa, a suferi (de pe urma unei greșeli); a expia. Duducă, mare păcat ispășim noi. C. PETRESCU, C. V. 85. Te-oi face răzvrătirea să ți-o ispășești amarnic. DAVILA, V. V. 159. O lăsă acolo să-și ispășească păcatele. ISPIRESCU, L. 340. 2. A cerceta și a evalua paguba făcută (de obicei de vite) pe proprietatea cuiva. Moș Vasile, cu vornicul și paznicul, strigă pe tata la poartă, îi spun pricina și-l cheamă să fie de față cînd s-a ispăși cînepa și cireșele. CREANGĂ, A. 50. – Variantă: (învechit și arhaizant) spăși (EMINESCU, O. I 102) vb. IV.

ISPĂȘIT, -Ă, ispășiți, -te, adj. 1. (Despre o vină, o greșeală etc.) Răscumpărat, plătit prin suferințele sau neajunsurile îndurate. Trupuri albe... De popa mărturisite, De păcate ispășite. MARIAN, S. 71. 2. Umilit, smerit. (Atestat în forma spășit) Se așeză cuminte la loc... cu mutra foarte spășită. C. PETRESCU, C. V. 9. – Variantă: (învechit și arhaizant) spășit, -ă adj.

SPĂȘI vb. IV v. ispăși.

SPĂȘIT, -Ă adj. v. ispășit.

A ISPĂȘI ~esc tranz. 1) (păcate, greșeli, fapte reprobabile etc.) A răscumpăra prin suferință. 2) (pedepse privative de libertate) A răscumpăra prin condamnare. 3) înv. (pagube aduse unui proprietar) A stabili pe baza faptelor reale. /<sl. supasiti

ispășì v. a expia: cu amarnice dureri am ispășit păcătoasa-mi rătăcire OD. [Slav. SŬPASITI, a mântui].

ispășì v. a prețui paguba făcută de vite într’o țarină: când s’o ispăși cânepa CR. [V. ispașă].

spăsì v. 1. a ispăși: vei spăși greșala mamei EM. 2. a se căi amarnic. [Slav. SŬPASITI, a mântui].

spăsit m. penitent: luna multe vede, multe știe și tot spăsită se pare AL.

ispăsésc, V. spăsesc.

ispășésc v. tr. (vsl. ispasti-ispašon și ispasati, a paște tot și [*fig.] a expia. V. ispas). Expiez (constat) paguba făcută de vite într’o semănătură.

spăsésc v. tr. (vsl. sŭpasti, a conserva, a salva, sŭpasŭ, salvare, salvator, compus ca și ispasti și popasti [V. ispășesc și poposesc]; ceh. spás, răscumpărare, nsl. spas, răscumpărător, spasovo, ispas, înălțarea luĭ Hristos). Vechĭ. Salvez, mîntuĭ, ispășesc: a spăsi o greșală. Azĭ. Fam. V. refl. Mă arăt spăsit (smerit): ce te spăseștĭ așa? – Vechĭ și isp-.

spăsit, -ă adj. Plin de smerenie (maĭ ales prefăcută). Subst. Cine e spăsita asta?

ispăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, 3 sg. ispășește, imperf. 1 ispășeam; conj. prez. 1 sg. să ispășesc, 3 să ispășească

spăsi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă spăsesc, 3 sg. se spăsește, imperf. 1 sg. mă spăseam; conj. prez. 1 sg. să mă spăsesc, 3 sg. să se spăsească; imper. 2 sg. afirm. spăsește-te; ger. spăsindu-mă

spăsit (înv., fam.) adj. m., pl. spăsiți; f. spăsită, pl. spăsite

ispăși (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, imperf. 3 sg. ispășea; conj. prez. 3 să ispășească

*spăsi (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spăsește, imperf. 3 sg. se spăsea, conj. prez. 3 sg. să se spăsească

spăsit (înv., fam.) adj. m., pl. spăsiți; f. spăsită, pl. spăsite

ispăși vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ispășesc, imperf. 3 sg. ispășea; conj. prez. 3 sg. și pl. ispășească

spăsi vb., ind. prez. 1 sg. spăsesc, 3 sg. și pl. spăsește

spăsit adj. m., pl. spăsiți; f. sg. spăsită, pl. spăsite

spăși vb., v. spăsi

ispăși (conj. ispășească)

ISPĂȘI vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

SPĂSI vb. v. căi, ispăși, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva.

SPĂSIT adj. v. izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil.

ISPĂȘI vb. 1. a-și răscumpăra, (livr.) a-și expia, (înv. și reg.) a-și spăsi, (fig.) a-și spăla. (A-și ~ păcatele, erorile.) 2. a îndura, a plăti, (livr.) a expia, (reg.) a răsplăti. (A ~ pentru păcatele fratelui său.)

spăsi vb. v. CĂI. ISPĂȘI. IZBĂVI. MÎNTUI. POCĂI. PURIFICA. RĂSCUMPĂRA. SALVA.

spăsit adj. v. IZBĂVIT. MÎNTUIT. POCĂIT. SALVAT. SMERIT. UMIL.

spăși (-șesc, -it), vb. – A plăti, a purifica. – Var. spăși, ispăși și der. Sl. sŭpasti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). – Der. spăsenie, s. f. (ispășire), din sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator); Ispas, s. m. (sărbătoarea Înălțării Domnului), din sl. sŭpasŭ; ispașe, s. f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături), cf. pol. ispasz.