SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] — Din v. sl. sŭpasiti.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (înv. și fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. — Cf. sl. sŭpasiti.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂȘÍ vb. IV v. spăsi.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂSÍ, spăsesc, vb. IV. Refl. (Fam.) A se pocăi; p. ext. a se căi. [Var.: spășí vb. IV] – Din v. sl. sŭpasiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂSÍT, -Ă, spăsiți, -te, adj. (Fam.; despre oameni) Care se arată pocăit, smerit sau nevinovat. – Cf. sl. sŭpasiti.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂȘÍ vb. IV. v. spăsi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

*spăsí (a se ~) (fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se spăséște, imperf. 3 sg. se spăseá, conj. prez. 3 sg. să se spăseáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsít (înv., fam.) adj. m., pl. spăsíți; f. spăsítă, pl. spăsíte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂSÍ vb. v. căi, ispăși, izbăvi, mântui, pocăi, purifica, răscumpăra, salva.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPĂSÍT adj. v. izbăvit, mântuit, pocăit, salvat, smerit, umil.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsí vb., ind. prez. 1 sg. spăsésc, 3 sg. și pl. spăséște
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsít adj. m., pl. spăsíți; f. sg. spăsítă, pl. spăsíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spășí vb., v. spăsi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spășí (-șésc, -ít), vb. – A plăti, a purifica. – Var. spăși, ispăși și der. Sl. sŭpasti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 356). – Der. spăsenie, s. f. (ispășire), din sl. sŭpasenije; spăsitor, adj. (expiator); Ispas, s. m. (sărbătoarea Înălțării Domnului), din sl. sŭpasŭ; ispașe, s. f. (despăgubire pentru daunele provocate de vite în semănături), cf. pol. ispasz.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsì v. 1. a ispăși: vei spăși greșala mamei EM. 2. a se căi amarnic. [Slav. SŬPASITI, a mântui].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsit m. penitent: luna multe vede, multe știe și tot spăsită se pare AL.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsésc v. tr. (vsl. sŭpasti, a conserva, a salva, sŭpasŭ, salvare, salvator, compus ca și ispasti și popasti [V. ispășesc și poposesc]; ceh. spás, răscumpărare, nsl. spas, răscumpărător, spasovo, ispas, înălțarea luĭ Hristos). Vechĭ. Salvez, mîntuĭ, ispășesc: a spăși o greșală. Azĭ. Fam. V. refl. Mă arăt spășit (smerit): ce te spăseștĭ așa ? – Vechĭ și isp-.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spăsit, -ă adj. Plin de smerenie (maĭ ales prefăcută). Subst. Cine e spăsita asta ?
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink