SPARÁNGHEL s. m. Plantă erbacee legumicolă cu rădăcini cărnoase și cu frunze nedezvoltate, asemănătoare unor solzișori, cultivată pentru lăstarii ei tineri, foarte gustoși (Asparagus officinalis). – Din ngr. sparánghi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SPARANGHÉL m. Plantă erbacee legumicolă, cu rădăcini cărnose și frunze mici, cultivată pentru ramurile folosite în alimentație. /<ngr. sparánghi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPARÁNGHEL s. v. umbra-iepurelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPARÁNGHEL s. (BOT.; Asparagus officinalis) (reg.) iepurel, păr, spargă, coasta-dracului, coasta-vrăjmașului, ragila-pământului, umbra-cucului, umbra-iepurelui.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sparánghel (-li), s. m. – Plantă leguminoasă (Asparagus officinalis). – Var. Bucov. sparangă; Trans. spergă, sperghe. Mr. spăragă. Ngr. σπαράγγι, din gr. ἀσπάραγος, cf. bg. sparangi, alb. spërëng, pol. szparag, mag. spárga (› Trans. spergă).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sparánghel s. m., pl. sparángheli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

sparanghel s. m. sg. (er.) penis.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a zbârli sparanghelu’ / toroipanul expr. (pop.) a avea o erecție.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink