3 intrări
17 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (3)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPAHIU2, spahii, s. m. Militar din vechea cavalerie indigenă a coloniilor franceze din nordul Africii. – Din fr. spahi.
SPAHIU2, spahii, s. m. Militar din vechea cavalerie indigenă a coloniilor franceze din nordul Africii. – Din fr. spahi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
SPAHIU1, spahii, s. m. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare. – Din tc. sipahi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPAHIU1, spahii, s. m. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare. – Din tc. sipahi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de dante
- acțiuni
spahiu2 sm [At: CADE / Pl: ~ii / E: fr spahi] Militar din cavaleria indigenă a fostelor colonii franceze din nordul Africii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spahiu1 sm [At: URECHE, L. 123 / V: (îrg) ~afiu, (înv) ~his, ~afeu, (reg) scafiu, (reg) pafir, pafiu, parh~, pasfir, pasfiu / Pl: ~ii / E: tc sipahi] Militar din corpul de cavalerie al armatei Imperiului Otoman din perioada Evului Mediu, care era recrutat din rândurile aristocrației militare, deținătoare de feude.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPAHIU, spahii, s. m. (Învechit și arhaizant) 1. Militar din vechea cavalerie turcească. Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, și spahii Vin de-ntunecă pămîntul, la Rovine, în cîmpii. EMINESCU, O. I 146. Intrase în Moldavia, întovărășit de șepte mii spahii. NEGRUZZI, S. I 137. 2. Militar din cavaleria indigenă a coloniilor franceze din Africa de nord.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spahíŭ m. (ngr. spahis, d. turc. [d. pers.] sipahi, călăraș posesor de feud; fr. spahi. V. cipaĭ). Călăraș turcesc orĭ arăbesc. Călăraș indigen în serviciu Franciiĭ în nordu Africiĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
scafiu sm vz spahiu1 corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spafeu sm vz spahiu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spafiu sm vz spahiu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spahis sm vz spahiu1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spahii m. pl. corp de călărași turci, în opozițiune cu ienicerii: turcilor, spahiilor, nu dați vânt săbiilor POP. [Turc. SIPAHI, călăreț].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spahiu s. m., art. spahiul; pl. spahii, art. spahiii (desp. -hi-ii)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spahiu s. m., art. spahiul; pl. spahii, art. spahiii (-hi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
spahiu (soldat otoman, militar din coloniile franceze din Africa) s. m., art. spahiul; pl. spahii, art. spahiii (sil. -hi-ii)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
spahiu (-ii), s. m. – Cavaler turc. Tc. (per.) sipahi (Șeineanu, II, 326), cf. ngr. σπάής, bg., sb. spahija, fr. spahi, cipaye.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
SPAHIU subst. (cavaler turc). 1. Spahiul mare ban (IO 108); – din Vîlsănești (AO XII 341); – Ionașco, olt. (Sd VI 497); – Stan 1570 (Păc 178); Spahii, ceată, olt. (Î Div). 2. Spațiul Radu, olt. (Sd VI 459).
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPAHII (< tc.) s.m pl. 1. (În EV. Med., în Imp. Otoman) Membrii unui corp de cavalerie din armata regulată, recrutați din rândurile aristocrației militare. 2. Denumire a unui corp de cavalerie organizat în armata tranceză (1834) pentru a lupta în N Africii.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
spahiu, spahiisubstantiv masculin
- 1. Militar din vechea cavalerie indigenă a coloniilor franceze din nordul Africii. DEX '09 DLRLC
etimologie:
- spahi DEX '09
spahiu, spahiisubstantiv masculin
- 1. Soldat dintr-un corp de cavalerie otomană recrutat din rândurile aristocrației militare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Ieniceri, copii de suflet ai lui Allah, și spahii Vin de-ntunecă pămîntul, la Rovine, în cîmpii. EMINESCU, O. I 146. DLRLC
- Intrase în Moldavia, întovărășit de șepte mii spahii. NEGRUZZI, S. I 137. DLRLC
-
etimologie:
- sipahi DEX '09 DEX '98