19 definiții pentru spagă, șpagă   declinări

SPÁGĂ s. f. v. spangă.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁGĂ1, șpăgi, s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁGĂ2 s. f. v. spangă.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SPÁGĂ s. f. v. spangă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁGĂ2 s. f. v. spangă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁGĂ1 s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

!șpágă (fam.) s. f., g.-d. art. șpắgii; pl. șpăgi
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁGĂ s. v. bacșiș, mită, șperț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga.
Sursa: DLRLV (1987) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

șpágă s. f., g.-d. art. șpăgii; pl. șpăgi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șpágă s.f. (înv.) 1. spadă, spangă; baionetă. 2. șperț.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șpấgă s.f. (reg.) cenușă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șpágă (-ắgi), s. f.1. Spadă. – 2. Baionetă. – Var. spa(n)gă. Sl., cf. sb., rus. špaga (Cihac, II, 392; Tiktin; Sanzewitsch 210), var. cu n poate prin intermediul ngr., cf. ngr. σπάγος și σπάγγος „funie”.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șpágă s. f. – Bacșiș, mită. Origine incertă. Legătura cu șpagă „spadă” nu este sigură, cf. Chelaru, BF, IV, 128; și cu atît mai puțin apare chiar legătura semantică cu fr. épingles, sp. alfileres. După Scriban, din sb., rus. špag „buzunar”. Ar putea fi vorba de o confuzie între spa(n)gă „spadă” și spenge, var. a lui spență „suprasarcină”, v. aici.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șpagă f. 1. spangă: să-l străpungi cu șpaga AL.; 2. spatie. [Rus. ȘPAGA].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

spángă și șpángă (Mold. Munt.) și șpágă (Mold.) f., pl. ăngĭ, ăgĭ (rus. špága, rut. špada, sîrb. špada, spaga, d. it. spada, spadă). Vechĭ. Azĭ fam. Armă împungătoare (spadă, sabie orĭ baĭonetă). A lua la spangă, a lua în fiulă. V. șpagă 2.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

1) șpágă, V. spangă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) șpágă f., pl. șpăgĭ (rus. sîrb. špag, buzunar. V. cĭupag). Fam. Mită, șperț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

șpagă s. f. sg. mită, șperț, bacșiș
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink