SPÁGĂ s. f. v. spangă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁGĂ¹ s. f. (Fam.) Bacșiș, mită, șperț. – Cf. rus. spag.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁGĂ² s. f. v. spangă.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPAGĂ s.f. (Mold., ȚR) Armă albă. A: Au sărit pe o fereastră cu șpaga a mînă în gloata turcilor. PSEUDO-MUSTE. Au lepădat spăgile. NECULCE. Au întrat în Iași cu mare alai și cu multă oaste cu spegele scoase din teacă. CANTA; cf. IM 1754, 72v. B: Au scos șpaga și l-au jungheat. R. POPESCU. Care nevoie văzînd straordinariul și ceialalți, au scos șpăgile să se apere. IM 1730, 102r. Variante: spagă (NECULCE; CANTA). Etimologie: rus. špaga.
Sursa: DLRLV (1987) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘPÁGĂ s. v. bacșiș, mită, șperț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șpấgă s.f. (reg.) cenușă.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șpágă s. f., g.-d. art. șpăgii; pl. șpăgi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink