24 de definiții pentru stafie

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

STAFIE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stafie] – Cf. ngr. stihíon.

STAFIE, stafii, s. f. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ; fantomă, nălucă, strigoi. ♦ Fig. (Fam.) Persoană urâtă (și slabă). [Acc. și: stafie] – Cf. ngr. stihíon.

stafie sf [At: MOLNAR, RET. 29/15 / V: (îrg) ~ahie (A și: sta~), (înv) spahie, (reg) spa~, ~acie, stăcie, ~tăf~ / A și: sta~ / Pl: ~ii / E: ns cf ngr στοιχεῖος] 1 (În superstiții) Materializare a sufletului unui om despre care se crede că a murit neiertat de păcate, că a fost vrăjit, că i s-au zidit dimensiunile umbrei în temelia unei clădiri etc., mai ales în timpul nopții prin locuri și clădiri pustii Si: apariție (4), arătare (27), duh1 (14), fantasmă (1), fantomă (1), nălucă, nălucire, spectru, spirit, strigoi2 (1), umbră, vedenie, viziune, (îvp) năzăritură, (pop) iaznă, (îrg) nălucitură, (înv) vedere, zare, (reg) orătanie, moromet, mortăciune, năhoadă, necurățenie, pater, vidură. 2 (Fig; fam) Persoană (bătrână) urâtă, slabă și rea.

STAFIE, stafii, s. f. Fantomă, nălucă, vedenie, strigoi. Stafiile piraților voinici, romantici, aprigi în aventură și dragoste, umplu insula cu duhul lor. RALEA, O. 69. Slab de înger nu mă știu; stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. Pătrunse înăuntru, așa cum pătrund stafiile, fără zgomot. ANGHEL, PR. 130. ◊ Fig. (Familiar) Epitet dat unei persoane bătrîne, scheletice. Baba o ține cam din scurt [pe fată] și, pe cît am văzut, nu mă mistuie de loc stafia. contemporanul, VII 489. – Accentuat și: stafie. - Variante: (învechit) stahie (RUSSO, S. 100, ALECSANDRI, T. I 204, NEGRUZZI, S. I 206), ștafie (NEGRUZZI, S. II 121) s. f.

STAFIE ~i f. 1) (în superstiții) Ființă imaginară, creată de fantezie, care provoacă spaimă; duh; spirit; vedenie; arătare; nălucă; fantomă. 2) fig. Persoană slabă, înaltă și urâtă. [G.-D. stafiei] /cf. ngr. stihíon, alb. stihi, stihjo

stafie f. 1. geniu păzitor al locurilor și zidurilor părăsite: zidarii obișnuiau. în nainte, spre a da tărie nouelor clădiri, de a îngropa în temelie umbra cuiva măsurată cu o trestie; se credea că cel cu umbra furată muria până în 40 de zile și devenia stafia nevăzută a casei; 2. fantomă, spectru: umbre, stafii despletite AL.; 3. fig. femeie bătrână și urîtă: să fugim până nu se trezește stafia AL. [Macedo-rom. stihie, stafie = gr. mod. STOIHEÍON (v. stihie)].

STAHIE s. f. v. stafie.

stáhie (Mold. Munt. est), stáfie (Munt. est) și stafíe (Munt. vest. Olt.) f. (ngr. stihio [d. vgr. stoiheion] element, spirit, stahie; alb. stihi, stihĭó, stahie. V. stihie). Geniŭ (spirit) care, după credința poporuluĭ, locuĭește pin ruine și alte locurĭ fioroase: badea Ion se teme răŭ de stahiĭ! – Și stahíe, spahie și spafie (Munt. vest) și spáfie (Bz.). V. strigoĭ nălucă, schimă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

stafie s. f., art. stafia, g.-d. art. stafiei; pl. stafii, art. stafiile (desp. -fi-i-)

stafie s. f., art. stafia, g.-d. art. stafiei; pl. stafii, art. stafiile

stafie s. f., art. stafia, g.-d. art. stafiei; pl. stafii, art. stafiile

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

STAFIE s. 1. v. fantomă. 2. v. strigoi.

STAFIE s. 1. apariție, arătare, duh, fantasmă, fantomă, nălucă, nălucire, năzărire, spectru, spirit, strigoi, umbră, vedenie, viziune, (înv. și pop.) nălucitură, năzăritură, (pop.) iazmă, moroi, (reg.) arătanie, necurățenie, pater, (Ban.) năhoadă, (Mold. și Bucov.) vidmă, (înv.) vedere, zare. 2. strigoi, (pop.) moroi, pricolici, vîrcolac, (Transilv.) șișcoi.

Intrare: stafie
  • pronunție: stafie, stafie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stafie
  • stafia
plural
  • stafii
  • stafiile
genitiv-dativ singular
  • stafii
  • stafiei
plural
  • stafii
  • stafiilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ștafie
  • ștafia
plural
  • ștafii
  • ștafiile
genitiv-dativ singular
  • ștafii
  • ștafiei
plural
  • ștafii
  • ștafiilor
vocativ singular
plural
stăfie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stăcie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
stacie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
spafie
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F134)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • stahie
  • stahia
plural
  • stahii
  • stahiile
genitiv-dativ singular
  • stahii
  • stahiei
plural
  • stahii
  • stahiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

stafie, stafiisubstantiv feminin

  • 1. Ființă ireală pe care cred (sau pretind) că o văd unii oameni, și care ar reprezenta de obicei duhul unui mort legat de pământ. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Stafiile piraților voinici, romantici, aprigi în aventură și dragoste, umplu insula cu duhul lor. RALEA, O. 69. DLRLC
    • format_quote Slab de înger nu mă știu; stafii și pricolici n-am văzut niciodată. GALACTION, O. I 45. DLRLC
    • format_quote Pătrunse înăuntru, așa cum pătrund stafiile, fără zgomot. ANGHEL, PR. 130. DLRLC
    • 1.1. figurat familiar Persoană urâtă (și slabă). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Baba o ține cam din scurt [pe fată] și, pe cît am văzut, nu mă mistuie de loc stafia. CONTEMPORANUL, VII 489. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.