SPAȚIONÁRE, spaționări, s. f. Acțiunea de a spaționa; spațiere. [Pr.: -ți-o-] – V. spaționa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SPAȚIONÁRE s.f. Acțiunea de a spaționa și rezultatul ei. [< spaționa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

spaționáre s. f., g.-d. art. spaționării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SPAȚIONÁ, spaționez, vb. I. Tranz. (Tipogr.; rar) A spația. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. spationieren.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

SPAȚIONÁ vb. I. tr. (Poligr.) A lungi sau a scurta rândurile culese. [Pron. -ți-o-. / < germ. spationieren].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SPAȚIONÁ vb. tr. a spația. (< germ. spationieren)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SPAȚIONÁ vb. v. depărta, distanța, îndepărta, rări, spația.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

spaționá vb., ind. prez. 1 sg. spaționéz, 3 sg. și pl. spaționeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink