opțiuni
  • info
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

SPAȚIONARE, spaționări, s. f. Acțiunea de a spaționa; spațiere. [Pr.: -ți-o-] – V. spaționa.

SPAȚIONARE, spaționări, s. f. Acțiunea de a spaționa; spațiere. [Pr.: -ți-o-] – V. spaționa.

spaționare sf [At: DLR / Pl: ~nări / E: spaționa] (Tip; înv) Spațiere (2).

SPAȚIONARE s.f. Acțiunea de a spaționa și rezultatul ei. [< spaționa].

SPAȚIONA, spaționez, vb. I. Tranz. (Tipogr.; rar) A spația. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. spationieren.

SPAȚIONA, spaționez, vb. I. Tranz. (Tipogr.; rar) A spația. [Pr.: -ți-o-] – Din germ. spationieren.

spaționa vt [At: V. MOLIN, V. T. 77 / P: ~ți-o~ / Pzi: ~nez / E: ger spationieren] (Tip; înv) A spația (2).

SPAȚIONA vb. I. tr. (Poligr.) A lungi sau a scurta rîndurile culese. [Pron. -ți-o-. / < germ. spationieren].

SPAȚIONA vb. tr. a spația. (< germ. spationieren)

Ortografice DOOM

spaționare s. f., g.-d. art. spaționării

spaționa vb., ind. prez. 1 sg. spaționez, 3 sg. și pl. spaționează

Sinonime

SPAȚIONA vb. v. depărta, distanța, îndepărta, rări, spația.

spaționa vb. v. DEPĂRTA. DISTANȚA. ÎNDEPĂRTA. RĂRI. SPAȚIA.

Intrare: spaționare
spaționare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spaționare
  • spaționarea
plural
  • spaționări
  • spaționările
genitiv-dativ singular
  • spaționări
  • spaționării
plural
  • spaționări
  • spaționărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: spaționa
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spaționa
  • spaționare
  • spaționat
  • spaționatu‑
  • spaționând
  • spaționându‑
 singular plural
  • spaționează
  • spaționați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spaționez
 (să)
  • spaționez
  • spaționam
  • spaționai
  • spaționasem
a II-a (tu)
  • spaționezi
 (să)
  • spaționezi
  • spaționai
  • spaționași
  • spaționaseși
a III-a (el, ea)
  • spaționează
 (să)
  • spaționeze
  • spaționa
  • spaționă
  • spaționase
plural I (noi)
  • spaționăm
 (să)
  • spaționăm
  • spaționam
  • spaționarăm
  • spaționaserăm
  • spaționasem
a II-a (voi)
  • spaționați
 (să)
  • spaționați
  • spaționați
  • spaționarăți
  • spaționaserăți
  • spaționaseți
a III-a (ei, ele)
  • spaționează
 (să)
  • spaționeze
  • spaționau
  • spaționară
  • spaționaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

spaționare, spaționărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a spaționa. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: spațiere
etimologie:
  • vezi spaționa DEX '09 DEX '98 DN

spaționa, spaționezverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.