spăimos, ~oasă a [At: CANTEMIR, I. I. II, 187 / Pl: ~oși, ~oase / E: spaimă + -os] (Îvp) 1 Înspăimântător. 2 (Cu valoare de superlativ) Teribil. 3 Sperios (1).

SPĂIMOS, -OASĂ, spăimoși, -oase, adj. 1. Care se sperie; sperios, fricos. 2. Care sperie, produce spaimă; înspăimîntător. Adevărul era aici și era spăimos. C. PETRESCU, R. DR. 5.

SPĂIMOS ~oasă (~oși, ~oase) rar 1) Care se sperie ușor; sperios. 2) Care înspăimântă; înspăimântător; înfricoșător. /spaimă + suf. ~os

spăimos a. se zice de calul năzuros.

spăĭmós, -oásă adj.(d. spaĭmă). Vechĭ. Groznic. Azĭ. Sperios.

spăimos (pop.) adj. m., pl. spăimoși; f. spăimoasă, pl. spăimoase

spăimos (pop.) adj. m., pl. spăimoși; f. spăimoasă, pl. spăimoase

spăimos adj. m., pl. spăimoși; f. sg. spăimoasă, pl. spăimoase

SPĂIMOS adj. v. fricos, groaznic, înfiorător, înfricoșător, îngrozitor, înspăimântător, oribil, sperios, temător.

spăimos adj. v. FRICOS. GROAZNIC. ÎNFIORĂTOR. ÎNFRICOȘĂTOR. ÎNGROZITOR. ÎNSPĂIMÎNTĂTOR. ORIBIL. SPERIOS. TEMĂTOR.

spăimós, -oasă, spăimoși, -se, adj. (pop.) 1. Speriat, fricos: „[Pe zâne] le drăgostesc feciorii, dar ele fug de ei, că ele-s spăimoase și numai care apucă de le prind aceia le și drăgostesc” (Bilțiu, 1999: 176). 2. Înspăimântător: „Tare hâdă-o fost. O fost tare spăimoasă. O fost nănașa cu lumânări” (Bilțiu, 2007: 87). – Din spaimă + suf. -os.