opțiuni
2 intrări
7 definiții

Explicative DEX

spăimare [At: ST. LEX 149/1 / E: spăima] (Îvr) Înspăimântare.

spăima vtr [At: (a.1652), ap. CADE / Pzi: ~mez / E: spaimă] (Îrg) 1-2 A (se) înspăimânta.

spăĭméz v. tr. (d. spaĭmă). Vechĭ. Spăĭmînt: toțĭ spăĭmațĭ de grija morțiĭ (Cost. 1, 297). – Și însp-.

Sinonime

SPĂIMA vb. v. cutremura, încrâncena, înfiora, înfricoșa, îngrozi, înspăimânta, tremura, zgudui.

spăima vb. v. CUTREMURA. ÎNCRÎNCENA. ÎNFIORA. ÎNFRICOȘA. ÎNGROZI. ÎNSPĂIMÎNTA. TREMURA. ZGUDUI.

Arhaisme și regionalisme

spăimare s.f. (înv. și reg.) înspăimântare.

spăima, spăimez, vb. I (înv. și reg.) a (se) înspăimânta.

Intrare: spăimare
spăimare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • spăimare
  • spăimarea
plural
  • spăimări
  • spăimările
genitiv-dativ singular
  • spăimări
  • spăimării
plural
  • spăimări
  • spăimărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: spăima
verb (VT201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • spăima
  • spăimare
  • spăimat
  • spăimatu‑
  • spăimând
  • spăimându‑
 singular plural
  • spăimează
  • spăimați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • spăimez
 (să)
  • spăimez
  • spăimam
  • spăimai
  • spăimasem
a II-a (tu)
  • spăimezi
 (să)
  • spăimezi
  • spăimai
  • spăimași
  • spăimaseși
a III-a (el, ea)
  • spăimează
 (să)
  • spăimeze
  • spăima
  • spăimă
  • spăimase
plural I (noi)
  • spăimăm
 (să)
  • spăimăm
  • spăimam
  • spăimarăm
  • spăimaserăm
  • spăimasem
a II-a (voi)
  • spăimați
 (să)
  • spăimați
  • spăimați
  • spăimarăți
  • spăimaserăți
  • spăimaseți
a III-a (ei, ele)
  • spăimează
 (să)
  • spăimeze
  • spăimau
  • spăimară
  • spăimaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)