2 definiții pentru spârcuitor
Explicative DEX
spârcuitor, ~oare a [At: POGOR, HENR. 31/24 / Pl: ~i, ~oare / E: spârcui1 + -tor] (Îvr; d. păsări) Care sfâșie prada.
Arhaisme și regionalisme
spârcuitor, spârcuitoare, adj. (înv.; despre păsări) care sfâșie prada.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: spârcuitor
spârcuitor adjectiv
| adjectiv (A66) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)