2 intrări
11 definiții
- explicative DEX (7)
- argou (1)
- sinonime (2)
- arhaisme și regionalisme (1)
Explicative DEX
spârcâit1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: spârcâi] (Mun) Spârcâială (1).
spârcâit2, ~ă a [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~iți, ~e / E: spârcâi] (Mun) Murdărit cu un lichid, cu excremente etc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spârcăi v vz spârcâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spârcâi [At: POLIZU / V: ~căi, (reg) ~cui / Pzi: spârcâi, (reg) ~esc / E: spârc + -âi] 1 vr (Pop; d. ființe, mai ales d. păsări) A elimina (prin împroșcare) excremente, mai ales sub formă lichidă Vz găinăța, cufuri. 2 vt (Pop; d. ființe, mai ales d. păsări) A murdări cu un lichid, cu excremente etc.. 3-4 vti (Reg; d. lichide, materii fluide etc.) A țâșni.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spârcui2 v vz spârcâi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spărcăì v. a spurca: și plopul e înnoit și-l spărcăe cioarele. [Cf. spârc].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
spîrcîĭ, a -í v. tr. (imit Cp. cu bîrcîi), Vest. Triv. Murdăresc pin găinaț moale: rațele au spîrcîit lemnele. V. refl. Rațele s’aŭ spîrcuit pe lemne, au murdărit lemnele.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Argou
spârcâit, spârcâituri s. n. (er.) act sexual ratat; ejaculare precoce.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SPÂRCÂI vb. v. defeca, ieși.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spîrcîi vb. v. DEFECA. IEȘI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Arhaisme și regionalisme
spârcâit, -ă, adj. (reg.) murdărit (cu excremente de pasăre), găinățat.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
| adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
| verb (VT343) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||