9 definiții pentru soțioară

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SOȚIOARĂ, soțioare, s. f. (Pop. și fam.) Diminutiv al lui soție. [Pr.: -ți-oa-] – Soție + suf. -ioară.

soțioa sf [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 55v/31 / P: ~ți-oa~ / Pl: ~re / E: soție + -ioară] 1-2 (Pfm; șhp) Soție (14) (tânără) Si: (pop) nevăstuică, nevestuță, (pfm) nevestică, (reg) nevăstucă, soțucă (1-2). 3-4 (Pfm; șhp) Soție (14) (mică) Si: (pop) nevăstuică, nevestuță, (pfm) nevestică, (reg) nevăstucă, soțucă (3-4). 5-6 (Reg; șhp) Soț1 (9) (tânăr). 7-8 (Reg; șhp) Soț1 (9) (mic).

SOȚIOARĂ, soțioare, s. f. Diminutiv al lui soție. [Pr.: -ți-oa-] – Soție + suf. -ioară.

SOȚIOARĂ, soțioare, s. f. Diminutiv al lui soție; nevestică. Cînd îl văzură alde gloatele venind teafăr, alături cu o soțioară de-i rîdea și stelele de frumoasă, îl primiră cu mare bucurie. ISPIRESCU, L. 48. Căci deodată ce vedea?... Vedea mîndră soțioară cu jelită fețișoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. Bun sosit, frate cumnate, Ai venit pe neașteptate. Dar unde ți-e soțioara? Ce ne-ai făcut surioara? ALECSANDRI, P. P. 153.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

soțioa (pop., fam.) (desp. -ți-oa-) s. f., g.-d. art. soțioarei; pl. soțioare

soțioa (pop., fam.) (-ți-oa-) s. f., g.-d. art. soțioarei; pl. soțioare

soțioa s. f. (sil. -ți-oa-), g.-d. art. soțioarei; pl. soțioare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SOȚIOA s. nevestică, (înv. și reg.) muierușcă, (Maram.) soțucă.

Intrare: soțioară
  • silabație: so-ți-oa-ră info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • soțioa
  • soțioara
plural
  • soțioare
  • soțioarele
genitiv-dativ singular
  • soțioare
  • soțioarei
plural
  • soțioare
  • soțioarelor
vocativ singular
  • soțioa
  • soțioaro
plural
  • soțioarelor
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

soțioa, soțioaresubstantiv feminin

  • 1. popular familiar Diminutiv al lui soție. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Cînd îl văzură alde gloatele venind teafăr, alături cu o soțioară de-i rîdea și stelele de frumoasă, îl primiră cu mare bucurie. ISPIRESCU, L. 48. DLRLC
    • format_quote Căci deodată ce vedea?... Vedea mîndră soțioară cu jelită fețișoară. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 488. DLRLC
    • format_quote Bun sosit, frate cumnate, Ai venit pe neașteptate. Dar unde ți-e soțioara? Ce ne-ai făcut surioara? ALECSANDRI, P. P. 153. DLRLC
etimologie:
  • Soție + sufix -ioară. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.