soteriologie sf [At: IST. LIT. ROM. II, 284 / P: ~ri-o~ / V: (rar) ~rol~ / E: fr sotériologie] (Tlg) Doctrină a dogmaticii creștine potrivit căreia este posibilă mântuirea oamenilor prin sacrificiul lui Iisus Hristos.

SOTERIOLOGIE s.f. (Rel.) Doctrină a mîntuirii prin jertfe benevole. [Pron. -ri-o-, gen. -iei. / < germ. Soteriologie].

SOTERIOLOGIE s. f. Capitol al dogmaticii creștine care tratează despre mântuirea prin jertfe benevole. (cf. fr. sotériologie < gr. τό σωτήριον = mijloc de salvare (> salvare, eliberare), s. n. al lui σωτήριος = care salvează, care protejează < ό σωτήρ = salvator, eliberator + suf. -logie) [et. TLF]

soterologie sf vz soteriologie

soteriologie (desp. -ri-o-) s. f., art. soteriologia, g.-d. soteriologii, art. soteriologiei

soteriologie (-ri-o-) s. f., art. soteriologia, g.-d. soteriologii, art. soteriologiei

soteriologie s. f. (sil. -ri-o-), art. soteriologia, g.-d. soteriologii, art. soteriologiei

SOTERIO- „salvare, mîntuire”. ◊ gr. soterion „scăpare, salvare” > germ. soterio-, fr. id., engl. id. > rom. soterio-. □ ~logie (v. -logie₁), s. f., capitol al dogmaticii creștine care tratează despre doctrina mîntuirii prin jertfe benevole.