sosit², ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~iți, ~e / E: sosi] 1-2 smf, a (Persoană) care s-a deplasat (tot mai) aproape de cineva sau de ceva Si: apropiat² (1). 2-3 smf, a (Persoană) care și-a făcut prezența într-un anumit loc Si: apărut (2), arătat² (3), ivit, picat¹. 4-5 smf, a (Persoană) care a atins, la un moment dat, un anumit loc, în urma parcurgerii unui drum Si: ajuns² (6), venit². 6 smf (Îs) Nou ~ Persoană venită recent undeva. 7 a (D. timp sau d. intervale de timp, d. anotimpuri, d. evenimente etc.) Care a început să se desfășoare de la un moment dat. 8 a (D. știri, comunicate etc.) Care a fost remis destinatarului Si: ajuns, parvenit. 9 a (D. știri, comunicate etc.) Care a devenit cunoscut Si: ajuns, parvenit. 10 a (Îvp, d. oameni) Cuprins (de o nenorocire, un necaz etc.). 11 sn (Pop) Deochi¹ (1). 12 a (Îvp; d. ființe care se deplasează) Ajuns din urmă.

sosit¹ sns [At: M. COSTIN, O. 44 / E: sosi] 1-3 Sosire (1-3). 4 (Îe) Bun ~ Formulă de salut cu care este întâmpinat cineva când ajunge undeva Si: Bine ai venit! 5 (Înv) Ajungere într-o anumită situație.

SOSIT², -Ă, sosiți, -te, adj. Venit (de pe drum) într-un anumit loc; ajuns la destinație. De-a fi un sol de pace, să fie bun sosit. ALECSANDRI, T. II 141. ◊ (Substantivat, mai ales determinat prin «nou») Prima casă în care a trebuit să intru a fost casa lui. Aveam sfiala și neliniștea noului sosit. GALACTION, O. I 93. Vom vorbi încă de un nou sosit. BOLINTINEANU, O. 419.

SOSIT¹ s. n. (Numai în expr.) Bun sosit = formulă de salut, folosită la întîmpinarea cuiva; bine ai venit. Bun sosit la noi, voinice, zise craiul, cam cu jumătate de gură. CREANGĂ, P. 197. Bun sosit, frate Ghemiș! Bine făcuși că veniși. AIECSANDRI, P. P. 130. (Rar) Pe sosite = pe drum, pe curînd, pe aproape. Moș Simion... socotind că sfîrșitul vieții e pe sosite, își ciopli singur un sicriu. VLAHUȚĂ, la TDRG. – Formă gramaticală: (în expr.) sosite.

SOSIT n. v. A SOSI. ◊ Bun ~! formulă folosită pentru a saluta pe cei care sosesc. /v. a sosi

sosi [At: COD. VOR.² 9^r/11 / Pzi: ~sesc / E: ngr ἔσωσα (aor σώσω)] 1 vi A se deplasa (tot mai) aproape de cineva sau de ceva Si: a se apropia (1). 2 vi A-și face prezența într-un anumit loc Si: a apărea (2), a se arăta (40), a se ivi, a pica¹. 3 vi A atinge, la un moment dat, un anumit loc, în urma parcurgerii unui drum Si: a ajunge (19), a veni, (rar) a se strânge. 4 vi (Îlav) Pe ~te Pe punctul de a ajunge undeva. 5 vtf (Reg) A aduce (1). 6 vi (Îvr) A trece. 7 vi (D. timp sau d. perioade de timp, d. anotimpuri, d. evenimente etc.) A începe să se desfășoare de la un moment dat. 8 vi (Îe) A-i ~ cuiva ceasul (sau, îvp, veleatul) A fi aproape de moarte. 9 vi (Îae) A-i veni cuiva timpul să moară. 10 vi (D. știri, comunicate etc.) A fi remis destinatarului Si: a ajunge, a parveni. 11 vi (D. știri, comunicate etc.) A deveni cunoscut Si: a ajunge, a parveni. 12 vi (Pop; d. necazuri, nenorociri etc.) A se abate (16). 13 vt (Pop; d. necazuri, nenorociri; c. i. oameni) A cuprinde (1). 14 vt (Îvp, c. i. ființe care se deplasează) A ajunge din urmă. 15 vi (Înv; d. oameni; udp „la”, „de”) A ajunge într-o anumită situație. 16 vi (Înv; d. unități de măsură folosite pentru mărfuri sau d. mărfuri) A costa (4). 17 vi (Înv; d. oameni; udp „de”, „la”, „cătră”) A împlini un anumit număr de ani. 18 vi (Îvr, d. plante; udp „la”) A atinge un anumit stadiu de dezvoltare. 19 vi (Înv) A fi de ajuns. 20 vt (Pop) A prinde pe cineva fără veste Si: a surprinde. 21 vi (Rar) A fi în situația să… 22 vi (Rar) A se întâmpla să…

SOSI, sosesc, vb. IV. 1. Intranz. A ajunge undeva (după un drum lung). Drumețul a sosit în dreptul fintînii. CARAGIALE, O. III 52. Durduind soseau călării, ca un zid înalt de suliți. EMINESCU, O. I 148. Iată, după lungă cale Cu plăcere-aici sosesc. ALECSANDRI, T. I 349. ◊ (În construcții cu dativul pron. pers.) Nu mai putea de bucurie că îi sosise așa voinic chipeș. ISPIRESCU, L. 22. ◊ (Despre obiecte văzute în mișcare) Apele lui sosesc limpezi, rostogolindu-se mereu mai departe. BOGZA, C. O. 14. Numai de ar sosi mai repede vagonul cu mobile. C. PETRESCU, C. V. 11. În vremea aceasta, sosise la curtea împărătească scrisori secrete ale lui Basta împotriva lui Mihai-vodă. BĂLCESCU, O. II 271. ◊ Refl. (Popular, rar) Că nouă ni s-a sosit o pustie de hîrtie. HODOȘ, P. P. 203. 2. Intranz. (Despre termene, intervale de timp) A începe să se desfășoare. Toamna a sosit, soarele apune trist. DELAVRANCEA, A. 15. Sosise noaptea. Din apus Se răsfira fierbînd un nor, De-un rece vînt adus. COȘBUC, P. I 233. Așadar, cînd sosește primăvara, amice vînătorule, îndură-te și tu și lasă gingașei Vineri și dulcelor ei dezmierdări, întreagă domnirea lumii. ODOBESCU, S. III 41. Mie timpul mi-a sosit, Timpul de căsătorit. ALECSANDRI, la TDRG. ◊ Expr. A-i sosi (cuiva) veleatul (sau ceasul) = a-i veni cuiva timpul să moară, a fi pe punctul de a muri. Pasămite, i se împlinise și lui, îi sosise veleatul. ISPIRESCU, U. 119. 3. Tranz. (Învechit și popular) A ajunge (pe cineva) din urmă, a prinde. Ion se crezu ajuns iar în preajma lumii și zori să sosească pe țigănuș, care se făcea că merge înainte, dar alene. VISSARION, B. 113. Pe cînd se lupta să deschiză ușa cu mîna stîngă... Irina a mamei Argiriței îl sosi de pe urmă, cu un maldăr de găteje și de viță uscată. DELAVRANCEA, S. 188. Dar ceata de hiare o văd... mă sosește. Fierbintea-i suflare acum o simții. ALEXANDRESCU, M. 42. ♦ A prinde fără veste, pe neașteptate; a surprinde. Mă sosi și noaptea- GORJAN, H. I 150. Fugi deochi dintre ochi, că te-ajunge, te sosește și amar te pedepsește. ȘEZ. III 195. 4. Intranz. (Neobișnuit) A ajunge în situația să...; (impersonal) a se întîmpla să... Lăcomind la al altuia, sosește de pierde și al său. ODOBESCU, S. III 151.

A SOSI ~esc intranz. 1) (despre ființe, vehicule etc.) A fi într-un anumit loc după parcurgerea unei distanțe; a ajunge; a veni. 2) (despre anotimpuri, termene etc.) A se produce în timp; a veni. * A-i ~ cuiva ceasul a-i veni cuiva timpul să moară. /<ngr. sóso

sosì v. a ajunge, a veni undeva: bine ai sosit! [Gr. bizantin SÒZO (aorist ESOSA), a veni].

sosésc v. tr. (ngr. sózo și sóno, salvez, sosesc, aor. ésosa). Ajung: ĭ-a sosit moartea. V. intr. Ajung, vin: a sosi la timp la un ospăț. Vechĭ. Ajung, mi se întîmplă: sosi de pierdu tot. Ajung, îs destul: nu-ĭ sosi numaĭ atît.

sosit s. n.

sosit s. n.

sosit s. n.

sosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sosesc, 3 sg. sosește, imperf. 1 soseam; conj. prez. 1 sg. să sosesc, 3 să sosească

sosi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sosesc, imperf. 3 sg. sosea; conj. prez. 3 să sosească

sosi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sosesc, imperf. 3 sg. sosea; conj. prez. 3 sg. și pl. sosească

sosesc, -sească 3 conj., -seam 1 imp.

SOSIT s. ajungere, sosire, venire, venit. (~ul lui la timp.)

SOSIT adj. venit. (Vezi ce vor noii ~ți.)

SOSIT s. sosire, venire. (~ lui la timp.)

SOSIT adj. venit. (Vezi ce vor noii ~.)

SOSI vb. v. ajunge, deveni, împlini, prinde.

SOSI vb. 1. v. ajunge. 2. a pica, a veni. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a ajunge, (livr.) a parveni. (Nu ți-a ~ încă scrisoarea mea?) 4. v. face.

sosi vb. v. AJUNGE. DEVENI. ÎMPLINI. PRINDE.

SOSI vb. 1. a ajunge, a veni, (înv.) a merge, (grecism înv.) a proftaxi. (A ~ la timp.) 2. a pica, a veni. (Chiar atunci a ~ și el.) 3. a ajunge, (livr.) a parveni. (Nu ți-a ~ încă scrisoarea mea?) 4. a se face, a se ivi, a se lăsa, a veni. (Cum ~ seara, pleacă.)

A sosi ≠ a pleca, a se duce

sosi (-sesc, -it), vb. – 1. A ajunge undeva. – 2. A fi în situația să..., a fi destul să... Ngr. σώνω, aorist ἔσωσα (Miklosich, Fremdw., 126; Cihac, II, 700; Murnu 51; Philippide, II, 733; Pușcariu, Lr., 261), cf. alb. sos, bg. sosa. – Der. sosit, s. n. (venit, ajuns); sositor, s. m. (în ghicitul în bobi, cel care indică o sosire apropiată); nesosință, s. f. (înv., insuficiență).

a sosi la spartul târgului expr. a sosi undeva prea târziu, după încheierea evenimentului care interesa.

a sosi la țanc expr. a veni la momentul potrivit.

a-i sosi cuiva ceasul (de pe urmă) expr. a-i veni cuiva timpul să moară.