sosină sf [At: BORZA, D. 119 / A: nct / Pl: ~ne / E: nct] (Bot; Mar) Osul-iepurelui (Ononis repens).

sosină, sosine, s.f. (reg.) nume de plantă; osul-iepurelui.

sosínă, sosine, s.f. (bot.) Plantă; osul-iepurelui, asudul-calului, buruiană-de-lângoare, sălășitoare (Onoris arvensis L). ■ (med. pop.) Utilizată ca afrodisiac și contra herniei și tifosului. (Maram.). – Et. nec. (MDA).

sosină, sosine, s.f. – (bot.) Plantă; osul-iepurelui, asudul-calului, buruiană de lângoare, sălășitoare (Onoris arvensis L). ♦ (med. pop.) Utilizată ca afrodisiac și contra herniei și lungoarei (tifosului). Se dă și la vite când urinează sânge și când se încuie (Borza, 1968: 120). (Maram.). – Et. nec. (MDA).

sosină, -e, s.f. – (bot.) Plantă; osul iepurelui, asudul calului, buruiană de lângoare, sălășitoare (Onoris arvensis L). Frecvent utilizată în medicina populară ca afrodisiac și contra herniei și lungoarei (tifosului). Se dă și la vite când urinează sânge și când se încuie (Borza 1968: 120). – Et. nec. (MDA).