2 definiții pentru sortitură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
sortitură sf [At: BARCIANU, V. / Pl: ~ri / E: sorti1 + -tură] (Rar) Sortire (2).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sortitură, sortituri, s.f. (înv.) desemnare, hotărâre prin tragere la sorți; sortire.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: sortitură
sortitură substantiv feminin
substantiv feminin (F43) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |