SORTILÉGIU, sortilegii, s. n. (În superstiții) Ansamblu de vrăji, farmece, profeții. – Din it. sortilegio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORTILÉGIU s.n. (Liv.; în superstiții) Vrăji, farmece; profeție. [Pron. -giu. / < fr. sortilège, cf. lat.med. sortilegium < sortilegus – profetic].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORTILÉGIU s. n. (în superstiții) vrăji, farmece; profeție. (< it. sortilegio, lat. sortilegium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sortilégiu s. n. [-giu pron. -giu], art. sortilégiul; pl. sortilégii, art. sortilégiile (sil. -gi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink