opțiuni
  • info

2 intrări

17 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORTATOR, -OARE, sortatori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

sortator, ~oare [At: NOM. PROF. 31 / V: (reg) solt~ / Pl: ~i, ~oare / E: sorta2 + -tor] 1 smf Persoană care lucrează la sortarea materialelor, a produselor într-o fabrică Si: (rar) sortant. 2 sn Dispozitiv de sortat1.

SORTATOR, -OARE, sortatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

SORTATOR1, sortatoare, s. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortat diferite materiale și produse.

SORTATOR2, -OARE, sortatori, -oare, s. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea și trierea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină. Sortator de lînă.

SORTATOR, -OARE s.m. și f. Muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor etc. // s.n. Mașină pentru sortat diferite materiale și produse. [< sorta + -tor].

SORTATOR, -OARE I. s. m. f. muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor. II. s. n. mașină de sortat. (< sorta + -tor)

SORTATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operații de sortare. /a sorta + suf. ~tor

SORTATOR1 ~oare n. Mașină pentru sortare; mașină de sortat. /a sorta + suf. ~tor

soltator, ~oare smf vz sortator

muncitor-sortator s. m. Muncitor ce sortează și triază materialele și produsele dintr-o fabrică, uzină etc. ◊ „Ei au fost observați de un grup de muncitori-sortatori de la ciurul mecanic.” Sc. 18 II 63 p. 1 (din muncitor + sortator)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sortator1 (mașină) s. n., pl. sortatoare

sortator2 (persoană) s. m., pl. sortatori

sortator1 (persoană) s. m., pl. sortatori

sortator2 (mașină) s. n., pl. sortatoare

sortator (mașină) s. n., pl. sortatoare

sortator (persoană) s. m., pl. sortatori

Intrare: sortator (mașină)
sortator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sortator
  • sortatorul
  • sortatoru‑
plural
  • sortatoare
  • sortatoarele
genitiv-dativ singular
  • sortator
  • sortatorului
plural
  • sortatoare
  • sortatoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: sortator (persoană)
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sortator
  • sortatorul
  • sortatoru‑
plural
  • sortatori
  • sortatorii
genitiv-dativ singular
  • sortator
  • sortatorului
plural
  • sortatori
  • sortatorilor
vocativ singular
  • sortatorule
plural
  • sortatorilor
soltator
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sortator, sortatoaresubstantiv neutru

  • 1. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • Sorta + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

sortator, sortatorisubstantiv masculin
sortatoare, sortatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sortator de lână. DLRLC
etimologie:
  • Sorta + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.