opțiuni
  • info

2 intrări

15 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORTATOR, -OARE, sortatori, -oare, s. m. și f., s. n. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

sortator, ~oare [At: NOM. PROF. 31 / V: (reg) solt~ / Pl: ~i, ~oare / E: sorta2 + -tor] 1 smf Persoană care lucrează la sortarea materialelor, a produselor într-o fabrică Si: (rar) sortant. 2 sn Dispozitiv de sortat1.

SORTATOR, -OARE, sortatori, -oare, subst. 1. S. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. 2. S. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. – Sorta + suf. -tor.

SORTATOR2, -OARE, sortatori, -oare, s. m. și f. Persoană care lucrează la sortarea și trierea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină. Sortator de lînă.

SORTATOR1, sortatoare, s. n. Mașină sau dispozitiv pentru sortat diferite materiale și produse.

SORTATOR, -OARE s.m. și f. Muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor etc. // s.n. Mașină pentru sortat diferite materiale și produse. [< sorta + -tor].

SORTATOR, -OARE I. s. m. f. muncitor care lucrează la sortarea materialelor, a produselor. II. s. n. mașină de sortat. (< sorta + -tor)

SORTATOR1 ~oare n. Mașină pentru sortare; mașină de sortat. /a sorta + suf. ~tor

SORTATOR2 ~oare (~ori, ~oare) m. și f. Muncitor specializat în operații de sortare. /a sorta + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sortatoare (persoană) s. f., g.-d. art. sortatoarei; pl. sortatoare

sortatoare (persoană) s. f., g.-d. art. sortatoarei; pl. sortatoare

sortatoare (persoană) s. f., g.-d. art. sortatoarei; pl. sortatoare

sortator1 (mașină) s. n., pl. sortatoare

sortator2 (mașină) s. n., pl. sortatoare

sortator (mașină) s. n., pl. sortatoare

Intrare: sortatoare
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sortatoare
  • sortatoarea
plural
  • sortatoare
  • sortatoarele
genitiv-dativ singular
  • sortatoare
  • sortatoarei
plural
  • sortatoare
  • sortatoarelor
vocativ singular
  • sortatoare
  • sortatoareo
plural
  • sortatoarelor
Intrare: sortator (mașină)
sortator2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sortator
  • sortatorul
  • sortatoru‑
plural
  • sortatoare
  • sortatoarele
genitiv-dativ singular
  • sortator
  • sortatorului
plural
  • sortatoare
  • sortatoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sortator, sortatoaresubstantiv neutru

  • 1. Mașină sau dispozitiv pentru sortarea diferitelor materiale și produse. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
  • Sorta + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

sortator, sortatorisubstantiv masculin
sortatoare, sortatoaresubstantiv feminin

  • 1. Persoană care lucrează la sortarea materialelor și a produselor într-o fabrică, într-o uzină etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Sortator de lână. DLRLC
etimologie:
  • Sorta + sufix -tor. DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.