4 intrări

65 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte.

SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte.

sort2 sn [At: VĂCĂRESCUL, GR. 100/1 / V: (înv) soartă (Pl: soarte) sf / Pl: ~uri / E: fr sorte] Soi1 (3).

SORT, sorturi, s. n. (Termen comercial) Fel, gen, specie, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). S-au pus în producție noi sorturi de conserve de legume.

SORT s.n. Fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse etc.) ♦ Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însușiri comune sau specifice anumitor condiții de vegetație. [< fr. sorte].

SORT s. n. fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). ◊ grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole. (< fr. sorte)

SORT ~uri n. 1) Categorie de produse sau de mărfuri; calitate. 2) pop. Soi de plante; specie. ~uri de viță de vie. /<fr. sorte

SORȚ, sorți, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. ◊ Expr. A trage la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți; b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. Sorți de izbândă = posibilități de reușită; șansă. – Refăcut din sorți (pl. lui soartă).

ȘORT, șorturi, s. n. Pantalon scurt din țesături ușoare, purtat ca îmbrăcăminte sportivă sau de plajă. – Din fr., engl. short.

ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte purtat dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) purtat de elevi peste haine, ca uniformă. 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, simplă sau ornamentată, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz.

șort2 sn [At: IORDAN, L. R. A. 499 / S și: sho~ / Pl: ~uri / E: fr, eg short] Pantalon scurt dintr-o țesătură ușoară (purtat ca îmbrăcăminte sportivă sau de plajă).

șorț2 sn [At: LB / V: (reg) ~rt (Pl: șoarte) / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) 1 Reputație proastă. 2 (Îe) A face (cuiva) ~ A vorbi de rău Si: a defăima (7).

șorț1 sn [At: (a. 1764) IORGA, B. R. 340 / V: (reg) so~, su~, ~rt, șulț, șurt, șurț sn, surță, șoarță (Pl: ~țe) ~ă, șurță (Pl: ~țe) sf / Pl: ~uri / E: ger Schurz cf săs šurts] 1 Obiect de îmbrăcăminte (din pânză, piele, cauciuc etc.), purtat dinainte, peste haine, de femei, muncitori etc. în timpul lucrului, pentru a-și proteja îmbrăcămintea sau organismul Si: (reg) pestelcă, șolorof șvartug. 2 (Pop) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă de către femei, peste fustă, în față Si: (reg) catrință (1), opreg, zadie, zăvelcă. 3 (Iuz) Obiect de îmbrăcăminte care facea parte din uniforma școlarilor și care se purta peste haine.

ARUNCA (arunc) I. vb. tr. 1 A da drumul la ceva din mînă cu o mișcare repede, cu putere; proverb: un nebun aruncă o piatră în gîrlă și o mie de înțelepți nu pot să o scoată; fig.: ~ banii pe fereastră, a risipi 2 A face să cadă, a trînti jos ceva, a doborî: vîntul aruncă și pe cei mai mari copaci jos la pămînt (GOL.) 3 A da la o parte, a lepăda ceva de care nu mai avem nevoie: ia hîrtiile acestea și le aruncă în foc 4 A îndepărta ceva dintr’un loc printr’o mișcare violentă, a duce un lucru dintr’un loc într’altul izbindu-l: valurile l-au aruncat pe mal 5 A pune repede un lucru peste ceva: mi-am aruncat o haină pe mine 6 A lua repede ceva de pe sine: și-a aruncat haina și a sărit în apă 7 A împrăștia, a presăra: ~ sămînța; i-au aruncat flori în cale 8 A scoate, a da afară: vulcanul aruncă valuri de lavă și de cenușă; ~ scîntei 9 A da, a răspîndi: ~ umbră; o lampă îi arunca lumina în față (VLAH.) 10 A scrie ceva în grabă: abia am putut ~ cîteva rînduri pe hîrtie 11 A scrie o literă deasupra unui rînd (în scrisoarea cu cirilice): puneau cît mai puține buchii, ba pe unele le mai aruncau și pe deasupra (I.-GH.) 12 A băga la închisoare, într’un loc de osîndă: pe omorîtori... îi aruncau în cîte o ocnă părăsită (I.-GH.) 13 fig.: A duce pe cineva pe o anumită cale, a-l face să ia parte cu pasiune, cu tot sufletul la ceva: exemplele rele... l-au aruncat și pe el în brațele desfrîului 14 fig.: A duce pe o cale greșită: va fi tras la răspundere pentru toate nenorocirile în care ar ~ țara (I. -GH.) 15 fig.: ~ o vorbă, a da a înțelege printr’o singură vorbă, prin puține cuvinte: mi-a aruncat numai o vorbă și i-am înțeles gîndul 16 fig.: ~ ochii, o privire, o căutătură, a se uita repede, în treacăt la ceva; ~ ochii pe cineva, a alege pe cineva dintre mai mulți, a-l avea în vedere 17 fig.: ~ pe cineva pe spinarea cuiva, a căuta să scape de cineva, lăsîndu-l în grija, în sarcina altuia; ~ ceva în spinarea cuiva, a face pe altul răspunzător, vinovat de ceva 18 fig.: ~ vina asupra cuiva, a face vinovat pe cineva; de aci, abs.: nevrînd Leșii să întărîte pre Bogdan-Vodă, au aruncat asupra fetei, cum nu va fata (N.-COST.) 19 fig.: ~ spaima, groaza, neliniștea, etc. în cineva, a înspăimînta, a îngrozi, etc.; ~ discordie, a învrăjbi; ~ năpasta, a năpăstui pe cineva, a-i face un rău, a-l supune la o sarcină grea 20 fig. ~ pradă, a lăsa pe cineva fără apărare să cadă jertfa mîniei, furiei, sălbăticiei, etc. cuiva: aruncau pradă fiarelor sălbatice pe acei cari îndrăzneau să mărturisească în Crist (I.-GH.) 21 ~ sorți, 👉 SORȚ 22 ~ farmece (sau fapt) în calea cuiva, a căuta să-i facă rău, să-l îmbolnăvească, etc. trimițîndu-i sau punîndu-i în cale lucruri fermecate 23 ~ focuri, tunuri, a da cu pușca, cu tunul 24 ~ o dare, un bir, a pune o dare: aruncă pre toți dăjdi greale (MX.). II. vb. intr. 1 A da drumul la ceva din mînă cu o mișcare repede, cu putere: aruncă cu pietre; cît ai arunca cu (pietre, etc.), la o depărtare, la o distanță pe care o poate străbate un lucru asvîrlit cu putere 2 A asvîrli: calul acesta are obiceiul să arunce cu picioarele 3 A(-și) ~ (de partea cuiva), a semăna cu cineva: la ochi, își aruncă o țîră și cu mumă-sa (RV.-CRG.) 4 ~ din cap, a da din cap 5 A sili la ceva, a impune ceva (o dare, o sarcină grea). III vb. refl. 1 A-și da drumul pentru a cădea într’un loc: s’a aruncat în apă 2 A se ~ de, a se izbi de ceva: Turcii voiau s’o prindă, și ea s’a aruncat de o stîncă (GR.-N.) 3 A sări: s’a aruncat pe cal 4 A da năvală, a se năpusti, a sări asupra cuiva: s’au aruncat asupra lui să-l bată 5 A se hotărî să facă ceva, a se avînta: Ian aruncă-te la joc (IK.-BRS.) 6 A se ~ în brațele cuiva, a se îndrepta repede spre cineva spre a fi cuprins în brațe; fig.: s’a aruncat în brațele desfrîului 7 A se duce pe o anumită cale, a se avînta cu pasiune într’o anumită direcțiune, a lua parte cu tot sufletul la ceva: s’a aruncat cu pasiune în vîrtejul luptelor politice 8 A se ~ de (sau în) partea cuiva, a semăna cu cineva: tu nu știu în partea cui te-ai aruncat (SEV.) [lat. eruncare].

SORȚ, sorți, s. m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. ◊ Expr. A trage la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți; b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. Sorți de izbândă = posibilități de reușită; șansă. – Refăcut din sorți (pl. lui soartă).

ȘORT, șorturi, s. n. Obiect de îmbrăcăminte (sportivă sau de plajă) în formă de pantaloni scurți. – Din fr., engl. short.

ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte pe care îl poartă dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. în timpul lucrului, pentru a-și proteja îmbrăcămintea. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) care face parte din uniforma școlarilor și care se poartă peste haine. 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz.

SORȚ, sorți, s. m. (Mai ales la pl.) Alegere, desemnare, repartiție, prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întîmplarea, dînd însă șanse egale tuturor participanților; zaruri sau bilete folosite la această operație. ◊ Expr. (A trage) la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un cîștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți. Cine să fie purcar? – La sorți! DELAVRANCEA, O. II 289; b) (și în expr. a trage sorți (sau sorț) a recruta prin sistemul sorților. Eram abia de douăzeci și unu de ani cînd îmi veni rîndul să trag la sorți. GANE, N. II 90. Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la rezultat (în favoarea uneia dintre părți). Sorții trebuiau să se aleagă în scurt. SADOVEANU, O. I 4. Sorți de izbîndă = posibilități de reușită; șansă. Nu face niciodată încercări fără rost, fapte care n-au de fel sorți de izbîndă. CAMIL PETRESCU, O. II 441. Ochii tuturora se îndreptau curioși spre cei doi luptători, măsurîndu-le, după înfățișare, sorții de izbîndă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 36.

ȘORT, șorturi, s. n. Obiect de îmbrăcăminte de forma unor pantaloni scurți, care se poartă în excursii, la plajă etc.

ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte făcut din pînză, piele, cauciuc etc., care se poartă dinainte, peste haine, de către femei și anumiți muncitori, pentru a-și proteja îmbrăcămintea sau pentru a-și apăra organismul împotriva unor factori vătămători. Un băiat cu șorț alb aleargă cu două franzele rumene și calde în brațe. C. PETRESCU, C. V. 119. O domnișoară cu șorț alb îi întîmpină în capul scării. REBREANU, R. I 268. Fata... luă în șorț vreo doi pumni de mălai. ISPIRESCU, L. 333. Obiect de îmbrăcăminte, lucrat dintr-un material fin și împodobit cu cusături artistice, care face parte din portul de sărbătoare al țărancelor; catrință, zăvelcă. Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins în cingătoare. GOGA, P. 16. Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am broboadă de mătasă. N-am șorț cu flori – și dacă n-am Ce-i pasă? COȘBUC, P. I 126. Nimic nu poate fi mai grațios ca... preșurile țesute cu fir alb sau galben, cu ornamente și cu ciucuri lungi de lînă colorată, care se lucrează în Banat, înlocuind, acolo, șorțurile și fotele țărancelor noastre. ODOBESCU, S. I 483. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mîneci) făcînd parte din uniforma școlarilor, și care se poartă peste haine.

ȘORT s.n. Pantaloni scurți (de sport). [< engl., fr. short].

ȘORT s. n. pantalon scurt (de sport sau de plajă). (< fr., engl. short)

șort s. n. (anglicism; vest.) Pantalon de sport foarte scurt ◊ „Toată lumea este de acord că va fi o vară albă, pentru că taiorul-pantalon, shorturile, rochiile de plajă, dar și cele ale orașului [...] toate vor fi albe.” Săpt. 17 V 74 p. 8; v. și giacă, poncho [și short] (din engl. short; DEX, DN3)

SORȚ ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. * A trage la ~i a hotărî ceva prin sorți. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilități de reușită. /Din sorți pl. de la soartă

ȘORT ~uri n. mai ales la pl. Obiect de îmbrăcăminte în formă de pantaloni scurți, folosit pentru plajă sau sport. /<fr., engl. short

ȘORȚ ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte care se poartă dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2) (în portul popular femeiesc) Piesă dintr-o țesătură dreptunghiulară, de obicei împodobită cu broderii și purtată peste fustă. /<germ. Schurz

șorț n. 1. fâșie de pânză sau de piele ce femeile și lucrătorii își pun pe dinainte spre a-și păstra hainele de lucru; 2. bucată de stofă atârnată înaintea jumătății inferioare a corpului: șorțul sau fota țărănească se mai numește peste Olt și’n Mold. pestelcă. [Tr, șurț = nemț. SCHURZ].

sorț m. (d. sorțĭ [pl. luĭ soartă] considerat ca m.). Lucru care, dacă ĭese în aintea altuĭa, hotărăște soarta (De ex. într’o urnă puĭ doŭă saŭ maĭ multe numere. Dacă tragĭ orĭ scoțĭ cutare număr, va fi bine saŭ răŭ de acela de care e vorba): mulțĭ magistrațĭ la Atena se alegeaŭ pin sortĭ. Fig. Soartă, parte: așa ĭ-a fost sorțu. A trage sorțiĭ, a te prezenta la recrutare (unde în ainte ceĭ care trebuiaŭ să intre în oaste trăgeaŭ un sorț dintró urnă. Dacă ieșea un sorț pe care era un număr maĭ mare de cît contingentu necesar, trăgătoru era amînat pe anu viitor. Dacă se întîmpla așa de treĭ orĭ, scăpa de oaste). A trage la sorți, a hotărî pin sorțĭ orĭ pin zarurĭ: să tragem la sorțĭ cine să plece. – Și sort (Biblia 1688, Lev. 16, 8 și urm.).

șorț (Munt.) și șurț (Trans. Olt.) n., pl. urĭ (germ. schurz și schürze, șorț; vgerm. scurz, d. lat. *excurtus = curtus, scurt; ceh. šorc, pol. szorc, ung. surc. Cp. cu scurteĭcă). Pestelcă. – Și șurță, f., pl. e (Trans.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sorț (zar) (pop.) s. m., (mai frecv.) pl. sorți (a trage la ~, ~ de izbândă)

sorț (zar) (pop.) s. m., pl. sorți

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SORT s. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.)

SORT s. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.)

ȘORȚ s. 1. (reg.) șolorof, șvartug. (~ul brutarului.) 2. (Mold.) pestelcă. (~ din portul popular feminin.)

SORȚI s. pl. posibilitate, șansă. (~ de reușită.)

ȘORȚ s. 1. (reg.) șolorof, șvartug. (~ brutarului.) 2. (Mold.) pestelcă. (~ din portul popular feminin.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

șorț (-țuri), s. n. – Îmbrăcăminte de protecție care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. șurț. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

șorț, șorțuri, s.n. (reg.) 1. reputație proastă. 2. (în loc. vb.) a face șorț = a defăima, a vorbi de rău.

Intrare: sort
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sort
  • sortul
  • sortu‑
plural
  • sorturi
  • sorturile
genitiv-dativ singular
  • sort
  • sortului
plural
  • sorturi
  • sorturilor
vocativ singular
plural
Intrare: sorț
substantiv masculin (M1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • so
  • sorțul
  • sorțu‑
plural
  • sorți
  • sorții
genitiv-dativ singular
  • so
  • sorțului
plural
  • sorți
  • sorților
vocativ singular
plural
Intrare: șort
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șort
  • șortul
  • șortu‑
plural
  • șorturi
  • șorturile
genitiv-dativ singular
  • șort
  • șortului
plural
  • șorturi
  • șorturilor
vocativ singular
plural
Intrare: șorț
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • șo
  • șorțul
  • șorțu‑
plural
  • șorțuri
  • șorțurile
genitiv-dativ singular
  • șo
  • șorțului
plural
  • șorțuri
  • șorțurilor
vocativ singular
plural
surță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șurt
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șulț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șorță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
surț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șurță
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
șurț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sort, sorturisubstantiv neutru

  • 1. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote S-au pus în producție noi sorturi de conserve de legume. DLRLC
    • 1.1. Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însușiri comune sau specifice anumitor condiții de vegetație. DN
etimologie:

so, sorțisubstantiv masculin

  • 1. popular de obicei (la) plural Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. DEX '09 DLRLC
    • chat_bubble A trage la sorți = a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cine să fie purcar? – La sorți! DELAVRANCEA, O. II 289. DLRLC
    • chat_bubble A trage la sorți = (în vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Eram abia de douăzeci și unu de ani cînd îmi veni rîndul să trag la sorți. GANE, N. II 90. DLRLC
      • format_quote Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. DLRLC
    • chat_bubble A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • chat_bubble A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Sorții trebuiau să se aleagă în scurt. SADOVEANU, O. I 4. DLRLC
    • chat_bubble Sorți de izbândă = posibilități de reușită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: șansă
      • format_quote Nu face niciodată încercări fără rost, fapte care n-au de fel sorți de izbîndă. CAMIL PETRESCU, O. II 441. DLRLC
      • format_quote Ochii tuturora se îndreptau curioși spre cei doi luptători, măsurîndu-le, după înfățișare, sorții de izbîndă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 36. DLRLC
etimologie:
  • Refăcut din sorți (pluralul lui soartă). DEX '09 DEX '98

șort, șorturisubstantiv neutru

  • 1. Pantalon scurt din țesături ușoare, purtat ca îmbrăcăminte sportivă sau de plajă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

șo, șorțurisubstantiv neutru

  • 1. Obiect de îmbrăcăminte purtat dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Un băiat cu șorț alb aleargă cu două franzele rumene și calde în brațe. C. PETRESCU, C. V. 119. DLRLC
    • format_quote O domnișoară cu șorț alb îi întîmpină în capul scării. REBREANU, R. I 268. DLRLC
    • format_quote Fata... luă în șorț vreo doi pumni de mălai. ISPIRESCU, L. 333. DLRLC
  • 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) purtat de elevi peste haine, ca uniformă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, simplă sau ornamentată, care se poartă peste fustă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins în cingătoare. GOGA, P. 16. DLRLC
    • format_quote Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am broboadă de mătasă. N-am șorț cu flori – și dacă n-am Ce-i pasă? COȘBUC, P. I 126. DLRLC
    • format_quote Nimic nu poate fi mai grațios ca... preșurile țesute cu fir alb sau galben, cu ornamente și cu ciucuri lungi de lînă colorată, care se lucrează în Banat, înlocuind, acolo, șorțurile și fotele țărancelor noastre. ODOBESCU, S. I 483. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii