4 intrări
65 de definiții
din care- explicative DEX (42)
- ortografice DOOM (15)
- etimologice (1)
- sinonime (6)
- regionalisme (1)
Explicative DEX
SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte.
SORT, sorturi, s. n. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). – Din fr. sorte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sort2 sn [At: VĂCĂRESCUL, GR. 100/1 / V: (înv) soartă (Pl: soarte) sf / Pl: ~uri / E: fr sorte] Soi1 (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SORT, sorturi, s. n. (Termen comercial) Fel, gen, specie, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). S-au pus în producție noi sorturi de conserve de legume.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SORT s.n. Fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse etc.) ♦ Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însușiri comune sau specifice anumitor condiții de vegetație. [< fr. sorte].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SORT s. n. fel, specie, gen, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). ◊ grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole. (< fr. sorte)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SORT ~uri n. 1) Categorie de produse sau de mărfuri; calitate. 2) pop. Soi de plante; specie. ~uri de viță de vie. /<fr. sorte
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SORȚ, sorți, s. m. (Pop.; de obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. ◊ Expr. A trage la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți; b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. Sorți de izbândă = posibilități de reușită; șansă. – Refăcut din sorți (pl. lui soartă).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORT, șorturi, s. n. Pantalon scurt din țesături ușoare, purtat ca îmbrăcăminte sportivă sau de plajă. – Din fr., engl. short.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte purtat dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) purtat de elevi peste haine, ca uniformă. 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, simplă sau ornamentată, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
soartă2 sf vz sort2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sorț2 sn vz șorț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surț sn vz șorț corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
surță sf vz șorț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șoarță sf vz șorț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șort3 sn vz șorț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șort1 sn vz șorț2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șort2 sn [At: IORDAN, L. R. A. 499 / S și: sho~ / Pl: ~uri / E: fr, eg short] Pantalon scurt dintr-o țesătură ușoară (purtat ca îmbrăcăminte sportivă sau de plajă).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorț2 sn [At: LB / V: (reg) ~rt (Pl: șoarte) / Pl: ~uri / E: nct] (Trs) 1 Reputație proastă. 2 (Îe) A face (cuiva) ~ A vorbi de rău Si: a defăima (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorț1 sn [At: (a. 1764) IORGA, B. R. 340 / V: (reg) so~, su~, ~rt, șulț, șurt, șurț sn, surță, șoarță (Pl: ~țe) ~ă, șurță (Pl: ~țe) sf / Pl: ~uri / E: ger Schurz cf săs šurts] 1 Obiect de îmbrăcăminte (din pânză, piele, cauciuc etc.), purtat dinainte, peste haine, de femei, muncitori etc. în timpul lucrului, pentru a-și proteja îmbrăcămintea sau organismul Si: (reg) pestelcă, șolorof șvartug. 2 (Pop) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă de către femei, peste fustă, în față Si: (reg) catrință (1), opreg, zadie, zăvelcă. 3 (Iuz) Obiect de îmbrăcăminte care facea parte din uniforma școlarilor și care se purta peste haine.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorță sf vz șorț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șulț sn vz șorț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurt sn vz șorț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurț sn vz șorț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șurță sf vz șorț1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARUNCA (arunc) I. vb. tr. 1 A da drumul la ceva din mînă cu o mișcare repede, cu putere; proverb: un nebun aruncă o piatră în gîrlă și o mie de înțelepți nu pot să o scoată; Fig.: ~ banii pe fereastră, a risipi ¶ 2 A face să cadă, a trînti jos ceva, a doborî: vîntul aruncă și pe cei mai mari copaci jos la pămînt (GOL.) ¶ 3 A da la o parte, a lepăda ceva de care nu mai avem nevoie: ia hîrtiile acestea și le aruncă în foc ¶ 4 A îndepărta ceva dintr’un loc printr’o mișcare violentă, a duce un lucru dintr’un loc într’altul izbindu-l: valurile l-au aruncat pe mal ¶ 5 A pune repede un lucru peste ceva: mi-am aruncat o haină pe mine ¶ 6 A lua repede ceva de pe sine: și-a aruncat haina și a sărit în apă ¶ 7 A împrăștia, a presăra: ~ sămînța; i-au aruncat flori în cale ¶ 8 A scoate, a da afară: vulcanul aruncă valuri de lavă și de cenușă; ~ scîntei ¶ 9 A da, a răspîndi: ~ umbră; o lampă îi arunca lumina în față (VLAH.) ¶ 10 A scrie ceva în grabă: abia am putut ~ cîteva rînduri pe hîrtie ¶ 11 A scrie o literă deasupra unui rînd (în scrisoarea cu cirilice): puneau cît mai puține buchii, ba pe unele le mai aruncau și pe deasupra (I.-GH.) ¶ 12 A băga la închisoare, într’un loc de osîndă: pe omorîtori... îi aruncau în cîte o ocnă părăsită (I.-GH.) ¶ 13 Fig.: A duce pe cineva pe o anumită cale, a-l face să ia parte cu pasiune, cu tot sufletul la ceva: exemplele rele... l-au aruncat și pe el în brațele desfrîului ¶ 14 Fig.: A duce pe o cale greșită: va fi tras la răspundere pentru toate nenorocirile în care ar ~ țara (I. -GH.) ¶ 15 Fig.: ~ o vorbă, a da a înțelege printr’o singură vorbă, prin puține cuvinte: mi-a aruncat numai o vorbă și i-am înțeles gîndul ¶ 16 Fig.: ~ ochii, o privire, o căutătură, a se uita repede, în treacăt la ceva; ~ ochii pe cineva, a alege pe cineva dintre mai mulți, a-l avea în vedere ¶ 17 fig.: ~ pe cineva pe spinarea cuiva, a căuta să scape de cineva, lăsîndu-l în grija, în sarcina altuia; ~ ceva în spinarea cuiva, a face pe altul răspunzător, vinovat de ceva ¶ 18 Fig.: ~ vina asupra cuiva, a face vinovat pe cineva; de aci, abs.: nevrînd Leșii să întărîte pre Bogdan-Vodă, au aruncat asupra fetei, cum nu va fata (N.-COST.) ¶ 19 Fig.: ~ spaima, groaza, neliniștea, etc. în cineva, a înspăimînta, a îngrozi, etc.; ~ discordie, a învrăjbi; ‡~ năpasta, a năpăstui pe cineva, a-i face un rău, a-l supune la o sarcină grea ¶ 20 Fig. ~ pradă, a lăsa pe cineva fără apărare să cadă jertfa mîniei, furiei, sălbăticiei, etc. cuiva: aruncau pradă fiarelor sălbatice pe acei cari îndrăzneau să mărturisească în Crist (I.-GH.) ¶ 21 ~ sorți, 👉 SORȚ ¶ 22 ~ farmece (sau fapt) în calea cuiva, a căuta să-i facă rău, să-l îmbolnăvească, etc. trimițîndu-i sau punîndu-i în cale lucruri fermecate ¶ 23 ‡~ focuri, tunuri, a da cu pușca, cu tunul ¶ 24 ‡~ o dare, un bir, a pune o dare: aruncă pre toți dăjdi greale (MX.). II. vb. intr. 1 A da drumul la ceva din mînă cu o mișcare repede, cu putere: aruncă cu pietre; cît ai arunca cu (pietre, etc.), la o depărtare, la o distanță pe care o poate străbate un lucru asvîrlit cu putere ¶ 2 A asvîrli: calul acesta are obiceiul să arunce cu picioarele ¶ 3 A(-și) ~ (de partea cuiva), a semăna cu cineva: la ochi, își aruncă o țîră și cu mumă-sa (RV.-CRG.) ¶ 4 ‡~ din cap, a da din cap ¶ 5 ‡A sili la ceva, a impune ceva (o dare, o sarcină grea). III vb. refl. 1 A-și da drumul pentru a cădea într’un loc: s’a aruncat în apă ¶ 2 A se ~ de, a se izbi de ceva: Turcii voiau s’o prindă, și ea s’a aruncat de o stîncă (GR.-N.) ¶ 3 A sări: s’a aruncat pe cal ¶ 4 A da năvală, a se năpusti, a sări asupra cuiva: s’au aruncat asupra lui să-l bată ¶ 5 A se hotărî să facă ceva, a se avînta: Ian aruncă-te la joc (IK.-BRS.) ¶ 6 A se ~ în brațele cuiva, a se îndrepta repede spre cineva spre a fi cuprins în brațe; Fig.: s’a aruncat în brațele desfrîului ¶ 7 A se duce pe o anumită cale, a se avînta cu pasiune într’o anumită direcțiune, a lua parte cu tot sufletul la ceva: s’a aruncat cu pasiune în vîrtejul luptelor politice ¶ 8 A se ~ de (sau în) partea cuiva, a semăna cu cineva: tu nu știu în partea cui te-ai aruncat (SEV.) [lat. eruncare].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
SORȚ, sorți, s. m. (De obicei la pl.) Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. ◊ Expr. A trage la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți; b) (În vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. Sorți de izbândă = posibilități de reușită; șansă. – Refăcut din sorți (pl. lui soartă).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘORT, șorturi, s. n. Obiect de îmbrăcăminte (sportivă sau de plajă) în formă de pantaloni scurți. – Din fr., engl. short.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte pe care îl poartă dinainte, peste haine, femeile, muncitorii etc. în timpul lucrului, pentru a-și proteja îmbrăcămintea. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) care face parte din uniforma școlarilor și care se poartă peste haine. 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, de obicei împodobită cu broderii, care se poartă peste fustă. – Din germ. Schurz.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SORȚ, sorți, s. m. (Mai ales la pl.) Alegere, desemnare, repartiție, prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întîmplarea, dînd însă șanse egale tuturor participanților; zaruri sau bilete folosite la această operație. ◊ Expr. (A trage) la sorți = a) a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un cîștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți. Cine să fie purcar? – La sorți! DELAVRANCEA, O. II 289; b) (și în expr. a trage sorți (sau sorț) a recruta prin sistemul sorților. Eram abia de douăzeci și unu de ani cînd îmi veni rîndul să trag la sorți. GANE, N. II 90. Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. A se alege sorții = a se ajunge la rezultat (în favoarea uneia dintre părți). Sorții trebuiau să se aleagă în scurt. SADOVEANU, O. I 4. Sorți de izbîndă = posibilități de reușită; șansă. Nu face niciodată încercări fără rost, fapte care n-au de fel sorți de izbîndă. CAMIL PETRESCU, O. II 441. Ochii tuturora se îndreptau curioși spre cei doi luptători, măsurîndu-le, după înfățișare, sorții de izbîndă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 36.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘORT, șorturi, s. n. Obiect de îmbrăcăminte de forma unor pantaloni scurți, care se poartă în excursii, la plajă etc.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORȚ, șorțuri, s. n. 1. Obiect de îmbrăcăminte făcut din pînză, piele, cauciuc etc., care se poartă dinainte, peste haine, de către femei și anumiți muncitori, pentru a-și proteja îmbrăcămintea sau pentru a-și apăra organismul împotriva unor factori vătămători. Un băiat cu șorț alb aleargă cu două franzele rumene și calde în brațe. C. PETRESCU, C. V. 119. O domnișoară cu șorț alb îi întîmpină în capul scării. REBREANU, R. I 268. Fata... luă în șorț vreo doi pumni de mălai. ISPIRESCU, L. 333. Obiect de îmbrăcăminte, lucrat dintr-un material fin și împodobit cu cusături artistice, care face parte din portul de sărbătoare al țărancelor; catrință, zăvelcă. Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins în cingătoare. GOGA, P. 16. Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am broboadă de mătasă. N-am șorț cu flori – și dacă n-am Ce-i pasă? COȘBUC, P. I 126. Nimic nu poate fi mai grațios ca... preșurile țesute cu fir alb sau galben, cu ornamente și cu ciucuri lungi de lînă colorată, care se lucrează în Banat, înlocuind, acolo, șorțurile și fotele țărancelor noastre. ODOBESCU, S. I 483. 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mîneci) făcînd parte din uniforma școlarilor, și care se poartă peste haine.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ȘORT s.n. Pantaloni scurți (de sport). [< engl., fr. short].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘORT s. n. pantalon scurt (de sport sau de plajă). (< fr., engl. short)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șort s. n. (anglicism; vest.) Pantalon de sport foarte scurt ◊ „Toată lumea este de acord că va fi o vară albă, pentru că taiorul-pantalon, shorturile, rochiile de plajă, dar și cele ale orașului [...] toate vor fi albe.” Săpt. 17 V 74 p. 8; v. și giacă, poncho [și short] (din engl. short; DEX, DN3)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
SORȚ ~i m. mai ales la pl. Mod de alegere, realizat prin aruncarea zarurilor, prin tragerea unor bilete etc. astfel, încât rolul decisiv revine întâmplării. * A trage la ~i a hotărî ceva prin sorți. (A avea) ~i de izbândă (a avea) posibilități de reușită. /Din sorți pl. de la soartă
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘORT ~uri n. mai ales la pl. Obiect de îmbrăcăminte în formă de pantaloni scurți, folosit pentru plajă sau sport. /<fr., engl. short
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ȘORȚ ~uri n. 1) Obiect de îmbrăcăminte care se poartă dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. 2) (în portul popular femeiesc) Piesă dintr-o țesătură dreptunghiulară, de obicei împodobită cu broderii și purtată peste fustă. /<germ. Schurz
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șorț n. 1. fâșie de pânză sau de piele ce femeile și lucrătorii își pun pe dinainte spre a-și păstra hainele de lucru; 2. bucată de stofă atârnată înaintea jumătății inferioare a corpului: șorțul sau fota țărănească se mai numește peste Olt și’n Mold. pestelcă. [Tr, șurț = nemț. SCHURZ].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sorț m. (d. sorțĭ [pl. luĭ soartă] considerat ca m.). Lucru care, dacă ĭese în aintea altuĭa, hotărăște soarta (De ex. într’o urnă puĭ doŭă saŭ maĭ multe numere. Dacă tragĭ orĭ scoțĭ cutare număr, va fi bine saŭ răŭ de acela de care e vorba): mulțĭ magistrațĭ la Atena se alegeaŭ pin sortĭ. Fig. Soartă, parte: așa ĭ-a fost sorțu. A trage sorțiĭ, a te prezenta la recrutare (unde în ainte ceĭ care trebuiaŭ să intre în oaste trăgeaŭ un sorț dintró urnă. Dacă ieșea un sorț pe care era un număr maĭ mare de cît contingentu necesar, trăgătoru era amînat pe anu viitor. Dacă se întîmpla așa de treĭ orĭ, scăpa de oaste). A trage la sorți, a hotărî pin sorțĭ orĭ pin zarurĭ: să tragem la sorțĭ cine să plece. – Și sort (Biblia 1688, Lev. 16, 8 și urm.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șorț (Munt.) și șurț (Trans. Olt.) n., pl. urĭ (germ. schurz și schürze, șorț; vgerm. scurz, d. lat. *excurtus = curtus, scurt; ceh. šorc, pol. szorc, ung. surc. Cp. cu scurteĭcă). Pestelcă. – Și șurță, f., pl. e (Trans.).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șurț, șúrță, V. șorț.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
sort s. n., pl. sorturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sort s. n., pl. sorturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sort s. n., pl. sorturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sorț (zar) (pop.) s. m., (mai frecv.) pl. sorți (a trage la ~, ~ de izbândă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șort s. n., pl. șorturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
șorț s. n., pl. șorțuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sorț (zar) (pop.) s. m., pl. sorți
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șort s. n., pl. șorturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
șorț s. n., pl. șorțuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sorți s. m. pl.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șort s. n., pl. șorturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șorț s. n., pl. șorțuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
șort
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șorț
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
șorț, -țuri.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Etimologice
șorț (-țuri), s. n. – Îmbrăcăminte de protecție care se poartă dinainte. – Var. Munt., Trans. șurț. Germ. Schurze (Diez, Gramm., I, 129; Mîndrescu, 93; Cihac, II, 392; Borcea 214), prin intermediul pol. szorc, ceh. šorc, mag. surc.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Sinonime
SORT s. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SORT s. categorie, chip, fel, gen, neam, soi, specie, tip, varietate, (reg.) madea, sad, (înv., mai ales în Transilv.) plasă. (Toate ~urile de fructe.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘORȚ s. 1. (reg.) șolorof, șvartug. (~ul brutarului.) 2. (Mold.) pestelcă. (~ din portul popular feminin.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sorți s. pl. v. RECRUTARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SORȚI s. pl. posibilitate, șansă. (~ de reușită.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ȘORȚ s. 1. (reg.) șolorof, șvartug. (~ brutarului.) 2. (Mold.) pestelcă. (~ din portul popular feminin.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Regionalisme / arhaisme
șorț, șorțuri, s.n. (reg.) 1. reputație proastă. 2. (în loc. vb.) a face șorț = a defăima, a vorbi de rău.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sort, sorturisubstantiv neutru
- 1. Obiect, produs sau grup de obiecte ori de produse care aparțin ca varietăți unei categorii mai mari; fel, gen, varietate, categorie, calitate (de mărfuri, de produse). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- S-au pus în producție noi sorturi de conserve de legume. DLRLC
- 1.1. Grup de varietăți ale unei specii horticole sau viticole, caracterizat prin însușiri comune sau specifice anumitor condiții de vegetație. DN
-
etimologie:
- sorte DEX '09 DEX '98 DN
sorț, sorțisubstantiv masculin
- 1. Sistem de alegere, de desemnare, de repartiție prin aruncarea unor zaruri, prin tragerea unor bilete etc., care lasă să decidă întâmplarea, dând șanse egale tuturor participanților; zar sau bilet folosit la această operație. DEX '09 DLRLC
- A trage la sorți = a hotărî, prin sorți, o împărțeală, un câștig etc.; a participa, ca parte interesată, la o alegere prin sorți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Cine să fie purcar? – La sorți! DELAVRANCEA, O. II 289. DLRLC
-
- A trage la sorți = (în vechiul sistem de recrutare) a recruta pentru îndeplinirea serviciului militar prin sistemul sorților. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Eram abia de douăzeci și unu de ani cînd îmi veni rîndul să trag la sorți. GANE, N. II 90. DLRLC
- Constantin trăsese sorț de cu primăvară și-l luase dorobanț. GALACTION, O. I 126. DLRLC
-
- A cădea (sau a ieși) la sorți = a fi ales sau desemnat prin sorți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A se alege sorții = a se ajunge la un rezultat, a se clarifica o situație. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Sorții trebuiau să se aleagă în scurt. SADOVEANU, O. I 4. DLRLC
-
- Sorți de izbândă = posibilități de reușită. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: șansă
- Nu face niciodată încercări fără rost, fapte care n-au de fel sorți de izbîndă. CAMIL PETRESCU, O. II 441. DLRLC
- Ochii tuturora se îndreptau curioși spre cei doi luptători, măsurîndu-le, după înfățișare, sorții de izbîndă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 36. DLRLC
-
-
etimologie:
- Refăcut din sorți (pluralul lui soartă). DEX '09 DEX '98
șort, șorturisubstantiv neutru
- 1. Pantalon scurt din țesături ușoare, purtat ca îmbrăcăminte sportivă sau de plajă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:
- short DEX '09 DEX '98 DN
șorț, șorțurisubstantiv neutru
- 1. Obiect de îmbrăcăminte purtat dinainte, peste haine, pentru a le proteja în timpul lucrului. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Un băiat cu șorț alb aleargă cu două franzele rumene și calde în brațe. C. PETRESCU, C. V. 119. DLRLC
- O domnișoară cu șorț alb îi întîmpină în capul scării. REBREANU, R. I 268. DLRLC
- Fata... luă în șorț vreo doi pumni de mălai. ISPIRESCU, L. 333. DLRLC
-
- 2. Obiect de îmbrăcăminte (cu mâneci) purtat de elevi peste haine, ca uniformă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- 3. (În portul popular femeiesc) Țesătură dreptunghiulară din lână sau din bumbac, simplă sau ornamentată, care se poartă peste fustă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Și dimineața vin neveste Cu șorțul prins în cingătoare. GOGA, P. 16. DLRLC
- Ea duce sfat din casă-n casă Că n-am broboadă de mătasă. N-am șorț cu flori – și dacă n-am Ce-i pasă? COȘBUC, P. I 126. DLRLC
- Nimic nu poate fi mai grațios ca... preșurile țesute cu fir alb sau galben, cu ornamente și cu ciucuri lungi de lînă colorată, care se lucrează în Banat, înlocuind, acolo, șorțurile și fotele țărancelor noastre. ODOBESCU, S. I 483. DLRLC
-
etimologie:
- Schurz DEX '09 DEX '98 NODEX