SOROCEÁLĂ, soroceli, s. f. (Pop.) Sorocire. – Soroci + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

soroceálă, sorocéli, s.f. (reg.) 1. citație. 2. soroc, termen. 3. (înv.) soartă, destin, ursită.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

soroceálă s. f., g.-d. art. sorocélii; pl. sorocéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink