sorliță sf [At: MARIAN, O. I. 178 / V: sur~, șor~, șur~ / Pl: ~țe / E: ns cf bg dal усорлица] (Orn; reg) Zăgan (Gypaëtus barbatus aureus).

sórliță (Trans.) și súrliță (Ban.) f., pl. e (d. surlă, pin aluz. la țipet și rudă cu bg. usorlica, un fel de șoĭm, ostro-zurlica, un fel de șoarice cu botu ascuțit, și pilo-zurlec, gărgăriță de grîne). Un fel de vultur bărbos care răpește chear meĭ și copiĭ (gypáetus barbatus), numit și ceahlăŭ, cilihoĭ și zăgan. -Și șórliță (Biblia 1819, 11, 14) și sórlă (Nț.). V. gaĭe, gripă 1 și aliet.