COSTREI, costrei, s. m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor și cu flori purpurii (Echinochloa crus-gallii). ◊ Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic și cu spiculețe roșcate, cea mai dăunătoare buruiană din culturile agricole (Sorghum halepense). – Cf. bg. koštrjava.

MĂTURĂ, mături, s. f. 1. Obiect de uz casnic în forma unui mănunchi, făcut din tulpinile plantei cu același nume sau din nuiele, paie etc., cu care se curăță o suprafață. ◊ Loc. vb. A da cu mătura = a mătura (1). 2. Numele a două plante erbacee întrebuințate la confecționarea măturilor (1): a) plantă bogat ramificată, cu flori verzi și violete; mei-tătăresc (Sorghum vulgare); b) plantă înaltă până la 2 metri, cu frunze late și cu tulpina bogată în materii zaharoase (Sorghum saccaratum). ♦ Lan de mături (2). 3. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, stufoasă, cu frunze mici, alungite, de un verde-deschis, cu flori verzi, folosită la confecționarea măturilor (1) (Kochia scoparia). 4. (În sintagma) Mături de vrăjitoare = simptom de boală la pomii fructiferi și la unii arbori, cauzat de unele ciuperci microscopice sau de bacterii și caracterizat prin apariția pe ramurile atacate a unor ramificații degenerescente subțiri și dese. – Et. nec.

COSTREI m. Plantă erbacee anuală din familia gramineelor, cu flori purpurii și rădăcini târâtoare, puternice, dăunătoare pentru culturile agricole. /cf. bulg. koštrjava

MĂTURĂ ~i f. 1) Obiect de uz casnic, făcut din tulpini de mălai sau din tulpinile altor plante, cu care se mătură. 2) Plantă erbacee cu tulpina foarte ramificată și stufoasă din care se fac astfel de obiecte. [G.-D. măturii] /Orig. nec.

costrei s. m., pl. costrei, art. costreii

mătură s. f., g.-d. art. măturii; pl. mături

COSTREI s. (BOT.) 1. (Echinochloa crusgalli) (reg.) iarbă-bărboasă, iarbă-ghimpoasă, mohor-gros. 2. (Sorghum halepense) (reg.) bălur, belengher. 3. v. mohor. 4. v. troscot.

COSTREI s. v. iarba-câinelul pir-de-țelină, pir-gros.

MĂTURĂ s. v. bidinea.

MĂTURĂ s. 1. (BOT.; Sorghum vulgare) (pop.) mălai-tătăresc, mei-tătăresc, (reg.) bălur, flocoasă, tătar, tătarcă. 2. (BOT.; Kochia scoparia) măturică. 3. (FITOP.) mături-de-vrăjitoare = (pop.) patul-vântului. (~ este numele unei boli a arborilor.)

costrei s.m. (reg.) 1. plantă tăioasă de lac, cu foaia lată; inspică, huler, sad. 2. mare plantă ierboasă cu flori purpurii; bălur, belengher. 3. iarbă-bărboasă. 4. mohor. 5. odos. 6. mei-păsăresc. 7. țăpoșică. 8. coada-vulpii.

SORGHUM Adans., COSTREI, SORG, fam. Gramineaa. Gen originar din regiunile tropicale, 13 specii, graminee, cca 95 cm înălțime. Frunze liniar-lanceolate, marginea întreagă, aspră, nervura centrală viguroasă, ieșită mult în relief. Panicul compus din spiculețe cu o floare, unele pedicelate, mascule, altele sesile, hermafrodite. Glume externe, lat-lanceolate, în vîrf cu 3 dinți. modificată

Sorghum halepense Pers., (syn. Andropogon halepensis Brot.). Specie care înflorește vara. Flori în spiculețe purpurii (glume nearistate) dispuse în paniculă pînă la 30 cm lungime, bogat ramificată, pubescentă, Ia mijloc glabră. Frunze, cca 1,5 cm lățime, nervura centrală albă, ligula prevăzută eu peri pe margini. Plantă perenă, erbacee, stoloniferă, cca 95 cm înălțime, cu rizom viguros, re- pent, tulpină simplă. modificată