soreață¹ sf [At: DDRF / V: (reg) ~at sm, ~ată, sureată / Pl: ~ețe / E: sorete] 1 (Iht; reg) Obleț (Alburnus alburnus). 2 (Iht; Mun; Olt) Latiță (Alburnoides bipunctatus).

soreață² sf [At: UDRESCU, GL. / Pl: ~ețe / E: soare³ + -eață] (Bot; reg) 1-2 Soreancă (2-3).

sor² sm [At: ANTIPA, P. 601 / Pl: ~i / E: nct] (Reg) Fiecare dintre grinzile groase așezate pe părțile laterale ale coșului de pescuit pentru susținerea pereților acestuia.

sor³ sm [At: GRECESCU, FL. 646 / Pl: ~i / E: fr sore] (Bot; mpl) Grup de sporangi care se află pe dosul frunzelor de ferigă.

sor⁴ sn [At: LB / V: șor / Pl: ~uri, (reg) soare, ~e / E: ns cf lat solum „talpă”] (Trs; Mar) Șorici¹.

sorean, ~ă [At: DDRF / V: sur~ / Pl: ~eni, ~ene / E: soare³ + -ean] 1 smf Pește de apă dulce, cu lungimea medie de 7-8 cm, cu solzi lucitori, care înoată la suprafața apei Si: (reg) muscan, soreașcă, sorenaș (Leucaspius delineatus). 2 smf (Reg) Obleț (Alburnus alburnus). 3 smf (Iht; reg) Biban-soare (Lepomis gibbosus). 4 sf (Bot; Mol) Floarea-soarelui (Helianthus annuus).

soreat sm vz soreață¹

soreată sf vz soreață¹

sureată sf vz soreață

soreán și zoreán m., pl. enĭ (Cp. cu rut. zorĕányĭ, înstelat, d. zórĕa, stea, pin aluz. al asemănarea luĭ cu ocheana. V. ocheană 2). Est. Un mic pește argintiŭ numit și săbioară (alburnus lúcidus), maĭ mic de cît ocheana, cu care seamănă perfect. – în Olt. și soreață, pl. ețe? La Tkt. zorean, alt pește (blicca), care e un fel de plătică. V. obleț și rîbiță.

SOREAȚĂ s. v. albișoară, latiță, obleț, sorean.

soreață s. v. ALBIȘOARĂ. LATIȚĂ. OBLEȚ. SOREAN.

soreață², sorețe, s.f. (reg.) 1. floarea soarelui. 2. loc cultivat cu floarea soarelui.

Sor/ea, -eață, -enghea, -eni, -escu, -ete, -icu, -in v. Soare 4 – 10.

Sor, -ea, -eață, -enghea, -eni, -ești, -ete, -ici, -iecști, -icu, -in v. Soare 4 – 10.