3 intrări
22 de definiții
din care- explicative (9)
- morfologice (6)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SORCOVIT s. n. Sorcoveală. – V. sorcovi.
SORCOVIT s. n. Sorcoveală. – V. sorcovi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sorcovit sns [At: DDRF / E: sorcovi] 1-2 Sorcovire (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SORCOVIT s. n. Sorcoveală. Umblă cu sorcovitul.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SORCOVI, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SORCOVI, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A colinda, a ura cu sorcova. ♦ Fig. A bate, a lovi. – Din bg. survakam.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sorcovi vt [At: (a. 1695) IORGA, S. D. V, 361 / Pzi: ~vesc / E: bg сурвакам] 1 A ura cu sorcova (1) Si: (reg) a sorcovăi. 2 (Fam; fig) A bate (cu un băț).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SORCOVI, sorcovesc, vb. IV. Tranz. A umbla cu sorcova; a ura cu sorcova. Rostind cuvintele acestea și lovind încetișor cu sorcova pe cei de casă, zic că-i sorcovesc. MARIAN, la CADE. ♦ (Glumeț) A bate. Uneori întorcea biciul și o sorcovea cu codiriștea de corn. SANDU-ALDEA, la CADE.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A SORCOVI ~esc tranz. 1) A ura cu sorcova. 2) fig. A lovi cu o vărguță. /<bulg. survakam
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sorcovì v. a ura cuiva de Anul-nou, lovind ușor cu sorcova.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sorcovésc v. tr. (d. sorcovă saŭ d. bg. survákam). Ating cu sorcova urînd fericire. Fig. Iron. Bat, cĭomăgesc. – Și -văĭesc.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sorcovit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sorcovit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sorcovit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sorcovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovesc, 3 sg. sorcovește, imperf. 1 sorcoveam; conj. prez. 1 sg. să sorcovesc, 3 să sorcovească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sorcovi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovesc, imperf. 3 sg. sorcovea; conj. prez. 3 să sorcovească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sorcovi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. sorcovesc, imperf. 3 sg. sorcovea; conj. prez. 3 sg. și pl. sorcovească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SORCOVIT s. v. sorcovire.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SORCOVIT s. sorcoveală, sorcovire, (reg.) sorcovăială, sorcovăit.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SORCOVI vb. (reg.) a sorcovăi. (A ~ pe cineva de Anul Nou.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SORCOVI vb. (reg.) a sorcovăi.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sorcovi (-vesc, -it), vb. – Obicei folcloric de Anul Nou, care constă în a ura noroc atingînd oamenii cu sorcova. Bg. survakum (Conev 170; Candrea; Scriban), de la survaki „Anul Nou”. – Der. sorcovă, s. f. (rămurică împodobită cu flori de hîrtie; femeie împopoțonată), postverbal (după Cihac, II, 354, din sl. sroka „punct”, aluzie la aspectul său mîzgălit; după Tiktin, în relație cu noroc); sorcoveală, s. f. (obicei folcloric de Anul Nou).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
sorcovit, -ă, sorcoviți, -te, adj. – 1. Colindat. 2. Lovit. – Din sorcovi (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sorcovi, sorcovesc, vb. tranz. – 1. A colinda, a ura cu sorcova. 2. A lovi pe cineva, a bate cu o botă, cu un par: „Pintea să ia după Fata Pădurii cu bradul aprins, lovind-o mereu, când în spate, când la picioare, când la mijloc o sorcovea” (Bilțiu-Dăncuș, 2005: 202). 3. A vorbi fără rost. – Din bg. survakam (Scriban; Conev, Candrea, cf. DER; DEX, MDA) < survaki „Anul Nou” (DER).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
participiu (PT2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
sorcovitsubstantiv neutru
- 1. Sorcoveală, sorcovire, sorcovăială, sorcovăit. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sorcoveală sorcovire sorcovăială sorcovăit
- Umblă cu sorcovitul. DLRLC
-
etimologie:
- sorcovi DEX '98 DEX '09
sorcovi, sorcovescverb
- 1. A colinda, a ura cu sorcova. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: sorcovăi
- Rostind cuvintele acestea și lovind încetișor cu sorcova pe cei de casă, zic că-i sorcovesc. MARIAN, la CADE. DLRLC
-
- Uneori întorcea biciul și o sorcovea cu codiriștea de corn. SANDU-ALDEA, la CADE. DLRLC
-
-
etimologie:
- survakam DEX '98 DEX '09