opțiuni
  • info

2 intrări

9 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SORBITĂ s. f. Constituent structural moale și maleabil al oțelului tratat termic. – Din fr. sorbite, germ. Sorbit.

SORBITĂ s. f. Constituent structural moale și maleabil al oțelului tratat termic. – Din fr. sorbite, germ. Sorbit.

sorbită sf [At: LTR2 / Pl: ~te / E: fr sorbite] Constituent moale și maleabil, cu aspect granular fin, al oțelurilor supuse tratamentului de călire și revenire.

SORBITĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor călite și revenite. [Var. sorbit s.n. / < fr. sorbite].

SORBITĂ s. f. 1. constituent structural al oțelurilor călite și revenite. 2. polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. (< fr. sorbite, germ. Sorbit)

SORBI, sorb, vb. IV. Tranz. 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot). ♦ A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). ◊ Expr. A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune: a) când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva; b) când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. 2. A înghiți. ♦ Fig. A preocupa, a captiva. 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). – Lat. *sorbire (= sorbere).

SORBIT s.n. v. sorbită.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sorbită (constituent al oțelului, polialcool) s. f., g.-d. art. sorbitei

sorbită (constituent al oțelului, polialcool) s. f., g.-d. art. sorbitei

sorbită (constituent al oțelului; alcool) s. f.

Intrare: sorbită
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorbită
  • sorbita
plural — —
genitiv-dativ singular
  • sorbite
  • sorbitei
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorbit
  • sorbitul
  • sorbitu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • sorbit
  • sorbitului
plural — —
vocativ singular —
plural —
Intrare: sorbit (part.)
sorbit1 (part.) participiu
participiu (PT2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorbit
  • sorbitul
  • sorbitu‑
  • sorbită
  • sorbita
plural
  • sorbiți
  • sorbiții
  • sorbite
  • sorbitele
genitiv-dativ singular
  • sorbit
  • sorbitului
  • sorbite
  • sorbitei
plural
  • sorbiți
  • sorbiților
  • sorbite
  • sorbitelor
vocativ singular — —
plural — —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sorbităsubstantiv feminin

  • 1. Constituent structural moale și maleabil al oțelului tratat termic. DEX '09 DEX '98 DN
  • 2. Polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. MDN '00
etimologie:

sorbi, sorbverb

  • 1. A bea ceva trăgând în gură puțin câte puțin, cu buzele strânse (și cu zgomot). DEX '09 DLRLC
    sinonime: bea
    • format_quote Și-a turnat în cele din urmă și lui însuși și m-a îndemnat și pe mine să sorb numai o picătură. SADOVEANU, N. F. 15. DLRLC
    • format_quote Într-un salon, o mulțime de femei și de bărbați sorb ceaiul aromat. GÎRLEANU, L. 44. DLRLC
    • format_quote Îmi luai locul... în colțul canapelei și liniștit, îmi sorbeam cafeaua și îmi fumam țigara. HOGAȘ, M. N. 39. DLRLC
    • format_quote Ca niciodată soarbe din cafea mai alene. BASSARABESCU, S. N. 13. DLRLC
    • 1.1. A bea repede și cu lăcomie, dintr-o singură înghițitură (golind vasul). DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Boierul... sorbi cu ochii închiși paharul mare de vin. SADOVEANU, O. VII 156. DLRLC
      • format_quote Sorbeau la vin parcă s-ar fi bătut zece nebuni la gura lor. POPESCU, B. II 51. DLRLC
      • format_quote A sorbit cupa pînă la picătura din fund. CARAGIALE, O. III 74. DLRLC
      • format_quote Setilă sorbea apa de prin bălți și iazuri. CREANGĂ, P. 247. DLRLC
      • format_quote figurat Sărutări fără de număr el îi soarbe de pe gură. EMINESCU, O. I 104. DLRLC
      • format_quote figurat Cu gîndul, ea soarbe poate o eternitate de fericiri. ODOBESCU, S. III 36. DLRLC
      • chat_bubble A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune când cineva se uită cu mare dragoste la altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Pot să zic fără păcat că eram frumușică în pelinci, de-ți venea să mă sorbi într-o lingură de apă. GANE, N. II 162. DLRLC
        • format_quote Și așa de... drăgălașă mai rar, încît s-o sorbi într-un pahar cu apă. ISPIRESCU, L. 352. DLRLC
      • chat_bubble A sorbi (pe cineva) într-o lingură (sau într-un pahar) de apă, se spune când cineva își manifestă antipatia față de altcineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote Supăratu-s-a nevasta pe zmeu, de să-l fi putut, l-ar fi sorbit într-o lingură de apă. BOTA, P. 85. DLRLC
        • format_quote Îl pizmuiesc și, numai dacă ar putea, l-ar sorbi într-o lingură de apă. MARIAN, O. I 308. DLRLC
      • chat_bubble A sorbi (pe cineva) cu ochii (din ochi sau cu privirea). DLRLC
      • chat_bubble A sorbi credință. DLRLC
      • chat_bubble A sorbi cuvintele (sau vorbele, scrisul etc.) cuiva = a asculta sau a citi cu mare atenție și interes pe cineva sau ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
        • format_quote [Herdelea] rupse plicul și sorbi cu înfrigurare cele șase pagini de scris mărunt. REBREANU, R. I 31. DLRLC
        • format_quote Așa cum era Pangrati, dar ne era drag și sorbeam lecțiile lui. HOGAȘ, H. 69. DLRLC
        • format_quote În ochii tînărului se vedea dorința sinceră de a auzi, de a sorbi cuvintele lui Dan. VLAHUȚĂ, O. A. III 38. DLRLC
  • 2. Absorbi, suge, înghiți. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: absorbi suge înghiți
    • format_quote Bătrîna cu broboadă cernită a dispărut, parcă ar fi sorbit-o umbra chiliei deschise. SADOVEANU, N. P. 45. DLRLC
    • format_quote Apa se repezi năprasnic să-l soarbă, și mai multe nu. DELAVRANCEA, la CADE. DLRLC
    • format_quote Dunărea... soarbe 120 de rîuri. VLAHUȚĂ, la CADE. DLRLC
    • format_quote poetic Curînd desimea codrilor ne sorbi în adîncurile sale nestrăbătute. HOGAȘ, M. N. 205. DLRLC
    • format_quote poetic [Soarele] în curînd... apare pe orizontul aurit, Sorbind roua dimineții de pe cîmpul înverzit. ALECSANDRI, P. A. 120. DLRLC
    • format_quote figurat Ochii? Cîte dulci imagini au sorbit a lor lumine. EMINESCU, O. IV 45. DLRLC
    • format_quote figurat Holera la el sărea... Gură pe gură punea, Buze pe buze lipea, Zilele i le sorbea. ALECSANDRI, P. P. 39. DLRLC
    • 2.1. figurat Captiva, preocupa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: captiva preocupa
      • format_quote Atît de mult basmele și visele-mi sorbeau viața, încît chiar lăcomia copilărească dispăruse; ba uneori trebuia cu d-a sila să mă puie la masă. DELAVRANCEA, T. 20. DLRLC
  • 3. A trage în piept (cu nesaț), a inspira adânc (aer, vânt, miresme). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: inspira
    • format_quote Fata... sorbea, cu capu-nălțat și cu nările tremurătoare, mireasma văii. SADOVEANU, O. VII 58. DLRLC
    • format_quote De-aș putea să sorb aerul Moldovei cu patima cu care-l sorbii la întîia zi, după 22 de ani de pribegie. DELAVRANCEA, O. II 183. DLRLC
    • format_quote Am sorbit din adînc vîntul rece. CARAGIALE, P. 38. DLRLC
    • format_quote figurat Învață-mă să rîd cu tine-n soare, Să-i sorb lumina caldă. TOPÎRCEANU, B. 86. DLRLC
    • format_quote figurat O, steaua mea, alungă norii, Să-ți sorb clipirile senine, Să trec prin furia vîltorii Cu ochii țintă către tine. CERNA, P. 24. DLRLC
    • format_quote Mă du departe, mai departe! La munți cu fruntea de zăpadă, Să sorb din freamătul pădurii ș-al ierburilor din livadă. GOGA, C. P. 11. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.