SORBÍTĂ s. f. Constituent structural moale și maleabil al oțelului tratat termic. – Din fr. sorbite, germ. Sorbit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORBÍTĂ s.f. (Tehn.) Constituent structural al oțelurilor călite și revenite. [Var. sorbit s.n. / < fr. sorbite].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORBÍTĂ s. f. 1. constituent structural al oțelurilor călite și revenite. 2. polialcool care se găsește în unele fructe, folosit la prepararea sorbozei. (< fr. sorbite, germ. Sorbit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sorbítă (constituent al oțelului; alcool) s. f.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SORBÍT s. n. Sorbire. – V. sorbi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORBÍT s.n. v. sorbită.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SORBÍT s. v. sorbitură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sorbít (acțiune) s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sorbít (substanță absorbită) s. n., pl. sorbíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink