2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

sorbăcăit sn [At: PREDA, I. 84 / V: ~bec~, ~bâc~, ~boc~ / Pl: ~uri / E: sorbăcăi] (Mun) 1-2 Sorbire (1-2).

sorbăcăi vt(a) [At: D. ZAMFIRESCU, T. S. 10 / V: ~ălc~, ~bâcâi, ~bec~, ~boc~ / Pzi: sorbăcăi, ~esc / E: sorbi + -ecăi] (Reg) A sorbi repede și cu zgomot.

sorbălcăi v vz sorbăcăi

sorbâcâi v vz sorbăcăi

sorbâcâit sn vz sorbăcăit

sorbecăi v vz sorbăcăi

sorbecăit sn vz sorbăcăit

sorbocăi v vz sorbăcăi

sorbocăit sn vz sorbăcăit

Arhaisme și regionalisme

sorbăcăit, sorbăcăituri, s.n. (reg.) sorbire repede și cu zgomot.

sorbăcăi, sorbăcăi și sorbăcăiesc, vb. IV (reg.) a sorbi repede și cu zgomot; a clefăi, a plescăi.

Intrare: sorbăcăit
sorbăcăit substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sorbăcăit
  • sorbăcăitul
  • sorbăcăitu‑
plural
  • sorbăcăituri
  • sorbăcăiturile
genitiv-dativ singular
  • sorbăcăit
  • sorbăcăitului
plural
  • sorbăcăituri
  • sorbăcăiturilor
vocativ singular
plural
sorbâcâit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sorbecăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sorbocăit
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sorbăcăi
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sorbăcăi
  • sorbăcăire
  • sorbăcăit
  • sorbăcăitu‑
  • sorbăcăind
  • sorbăcăindu‑
singular plural
  • sorbăcăie
  • sorbăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sorbăcăi
(să)
  • sorbăcăi
  • sorbăcăiam
  • sorbăcăii
  • sorbăcăisem
a II-a (tu)
  • sorbăcăi
(să)
  • sorbăcăi
  • sorbăcăiai
  • sorbăcăiși
  • sorbăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • sorbăcăie
(să)
  • sorbăcăie
  • sorbăcăia
  • sorbăcăi
  • sorbăcăise
plural I (noi)
  • sorbăcăim
(să)
  • sorbăcăim
  • sorbăcăiam
  • sorbăcăirăm
  • sorbăcăiserăm
  • sorbăcăisem
a II-a (voi)
  • sorbăcăiți
(să)
  • sorbăcăiți
  • sorbăcăiați
  • sorbăcăirăți
  • sorbăcăiserăți
  • sorbăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • sorbăcăie
(să)
  • sorbăcăie
  • sorbăcăiau
  • sorbăcăi
  • sorbăcăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sorbăcăi
  • sorbăcăire
  • sorbăcăit
  • sorbăcăitu‑
  • sorbăcăind
  • sorbăcăindu‑
singular plural
  • sorbăcăiește
  • sorbăcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sorbăcăiesc
(să)
  • sorbăcăiesc
  • sorbăcăiam
  • sorbăcăii
  • sorbăcăisem
a II-a (tu)
  • sorbăcăiești
(să)
  • sorbăcăiești
  • sorbăcăiai
  • sorbăcăiși
  • sorbăcăiseși
a III-a (el, ea)
  • sorbăcăiește
(să)
  • sorbăcăiască
  • sorbăcăia
  • sorbăcăi
  • sorbăcăise
plural I (noi)
  • sorbăcăim
(să)
  • sorbăcăim
  • sorbăcăiam
  • sorbăcăirăm
  • sorbăcăiserăm
  • sorbăcăisem
a II-a (voi)
  • sorbăcăiți
(să)
  • sorbăcăiți
  • sorbăcăiați
  • sorbăcăirăți
  • sorbăcăiserăți
  • sorbăcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • sorbăcăiesc
(să)
  • sorbăcăiască
  • sorbăcăiau
  • sorbăcăi
  • sorbăcăiseră
sorbălcăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sorbâcâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sorbecăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sorbocăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)