12 definiții pentru sopă, șopa, șopă   declinări

ȘÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. — Onomatopee.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘÓPA interj. (Repetat) Cuvânt care redă zgomotul făcut când se vorbește în șoaptă. – Onomatopee.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

șópa-șópa/șópa, șópa interj.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SÓPĂ s. v. ghioagă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘÓPA interj. pop. (se folosește, de obicei repetat, pentru a reda zgomotul produs de vorbirea în șoaptă). /Onomat.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ȘÓPĂ, șope, s. f. (Reg.) Măciucă scurtă și groasă; ghioagă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

șópa-șópa (șópa, șópa) interj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

șópă, șópe, s.f. (înv.) șopină (v.).
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sópă (-pe), s. f. – Buzdugan. Tc. sopa (Șeineanu, II, 326ș Lokotsch 1925). Sec. XIX, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sopă f. bâtă scurtă și groasă garnisită la cap cu fier: ce te aș măsura cu sopa! [Turc. SOPA].
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

sópă f., pl. e (turc. [bg. strb.] sopa). Vechĭ. Azĭ Arg. Bîtă, ciomag (Beld. 3403 și 3960). V. peleacă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

șópa-șópa interj. care arată șoapta: ĭa culcați-vă, măĭ, și nu maĭ tot șopa-șopa la capu meŭ !
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink