SONOTÉCĂ s.f. Arhivă conținând înregistrări de sunete și zgomote. [Gen. -cii. / < fr. sonothèque].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONOTÉCĂ s. f. arhivă conținând înregistrări de diverse sunete, care pot fi utilizate în filme, în emisiuni radiofonice, de televiziune etc. (< fr. sonothèque)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sonotécă s. f., pl. sonotéci
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

sonotecă, secție aparținătoare unui laborator electroacustic (sau chiar unei fonoteci*) unde sunt colectate și conservate sunete* de proveniență diferită (naturale, preparate, electronice etc.). S. ușurează munca de căutare a sunetelor pentru realizarea unei compoziții (1) pe bandă magnetică. Ele au apărut o dată cu înființarea laboratoarelor electroacustice și folosesc compozitorilor de muzică concretă*, electronică* sau „tape music” cât și altor scopuri artistice sau de cercetare.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink