SONOMETRU, sonometre, s. n. Instrument pentru verificarea legilor de vibrație a coardelor, pentru a compara înălțimea a două sunete sau pentru a măsura un interval. ♦ Aparat electronic pentru măsurarea intensității undelor sonore, de obicei a zgomotelor. – Din fr. sonomètre.

sonometru sn [At: ANTONESCU, D. / Pl: ~re / E: fr sonomètre] 1 Aparat folosit pentru studierea legilor vibrațiilor coardelor sonore, pentru determinarea înălțimii sunetelor sau pentru măsurarea unui interval între sunete. 2 Aparat pentru măsurarea nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o sursă determinată.

SONOMETRU, sonometre, s. n. Dispozitiv folosit la verificarea legilor de vibrație a coardelor, pentru a compara înălțimea a două sunete sau pentru a măsura un interval. ♦ Instrument electronic pentru măsurarea intensității undelor sonore, de obicei a zgomotelor. – Din fr. sonomètre.

SONOMETRU, sonometre, s. n. Aparat cu ajutorul căruia se pot studia legile vibrației coardelor sonore, se poate determina înălțimea unui sunet, valoarea unui interval etc. ♦ Aparat pentru măsurarea zgomotelor dintr-o sală.

SONOMETRU s.n. Instrument pentru studierea legilor vibrațiilor coardelor sonore și pentru determinarea frecvenței unui sunet. ♦ Aparat pentru măsurarea zgomotelor într-o sală. [< fr. sonomètre < lat. sonus – sunet, gr. metron – măsură].

SONOMETRU s. n. 1. aparat pentru studierea coardelor vibrante și determinarea frecvenței unui sunet. 2. aparat pentru măsurarea nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o anumită sursă. (< fr. sonomètre)

SONOMETRU ~e n. Aparat pentru măsurarea intensității acustice a sunetelor (mai ales a zgomotelor); fonometru. [Sil. -me-tru] /<fr. sonometre

sonometru (desp. -me-tru) s. n., art. sonometrul; pl. sonometre

sonometru (-me-tru) s. n., art. sonometrul; pl. sonometre

sonometru s. n. (sil. -tru), art. sonometrul; pl. sonometre

SONO- „sunet, zgomot”. ◊ L. sonus „sunet, zgomot” > fr. sono-, engl. id., germ. id. > rom. sono-. □ ~fobie (v. -fobie), s. f., repulsie patologică față de zgomote; ~gramă (v. -gramă), s. f., înregistrare a profilului vocii; ~manometrie (v. mano-, v. -metrie₁), s. f., metodă aplicată în tratamentul surdității premature, care permite realizarea presiunii necesare pentru deschiderea trompei lui Eustache; ~metrie (v. -metrie₁), s. f., studiu comparat al sunetelor cu ajutorul sonometrului (2); ~metru (v. -metru₁), s. n., 1. Instrument pentru verificarea legilor de vibrație a coardelor pentru compararea înălțimii sunetelor. 2. Aparat folosit la măsurarea obiectivă a nivelelor de intensitate acustică a zgomotelor produse de o sursă determinată; ~tecă (v. -tecă), s. f., arhivă conținînd înregistrări de sunete și zgomote.

SONOMETRU (< fr. {i}; {s} lat. sonus „sunet” + gr. metron „măsură”) s. n. 1. (FIZ.) Instrument pentru verificarea legilor de vibrație a coardelor, pentru compararea înălțimii sunetelor sau pentru măsurarea unui interval. 2. (TELEC., FIZ.) Aparat folosit la măsurarea obiectivă a nivelurilor de intensitate acustică, a zgomotelor produse de o sursă determinată.