SONÉTĂ, sonete, s. f. Dispozitiv alcătuit dintr-un berbec (II 2) care alunecă pe un stâlp vertical, cu care se bat (manual sau mecanic) piloții în sol (de obicei pe fundul unei ape), menținându-i totodată în poziția prescrisă. – Din fr. sonnette.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÉTĂ ~e f. Dispozitiv pentru baterea stâlpilor în pământ prin lovituri repetate. /<fr. sonnette
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÉTĂ s.f. Aparat folosit pentru baterea piloților² în pământ (în fundul unei ape). [< fr. sonnette].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÉTĂ s. f. utilaj pentru baterea piloților² și palplanșelor în pământ. (< fr. sonnette)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

sonétă s. f., pl. sonéte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink