11 definiții pentru sona, sonar, sonare   conjugări / declinări

SONÁ, sonéz, vb. I. Refl. (Fam.; despre oameni) A-și pierde judecata, a se țicni. – După fr. sonné.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁR, sonare, s. n. 1. Principiu natural și tehnic de detectare a unui obiect în spațiu, bazat pe emisia și reflectarea undelor. 2. Detector sonic pentru telecomunicații subacvatice, folosit pentru reperarea unor obiecte submarine. – Din fr. sonar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONA- v. son-.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁR s.n. Detector sonic pentru obiecte subacvatice, analog cu radarul, care în locul undelor electromagnetice folosește unde elastice. V. asdic. [< engl. sonar < so(und) na(vigation and) r(anging) – navigare și localizare prin sunet].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁ vb. refl. (fam.; despre oameni) a-și pierde judecata, a se țicni. (după fr. soné)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁR s. n. detector sonic pentru obiecte subacvatice, analog cu radarul, care în locul undelor electromagnetice folosește unde elastice. (< fr., engl. sonar)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

SONÁ vb. v. aliena, înnebuni, sminti, țicni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

soná vb., ind. prez. 1 sg. sonéz, 3 sg. și pl. soneáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

sonár s. n., pl. sonáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

sonare (cuv. it. „a cânta la un instrument”), verb care, spre deosebire de cantare (it. „a cânta”), indică execuția instrumentală a unei lucrări muzicale. Se află la originea termenului sonata*, care, în sec. 16-17, desemnează orice piesă destinată unuia sau mai multor instr.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

sona, sonez v. r. a înnebuni
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink