opțiuni
  • info

9 definiții pentru sonantă

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SONANTĂ, sonante, s. f. Consoană a cărei emisie nu comportă niciun zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival) Consoană sonantă. – Din fr. sonnante.

sonantă sf, a [At: IORDAN, G. 4 / Pl: ~te / E: fr sonnante] 1-2 (Lin) (Consoană) care are proprietăți articulatorii și funcționale apropiate de cele ale vocalelor, putând fi în unele situații centru de silabă.

SONANTĂ, sonante, s. f. Consoană a cărei emisiune nu comportă nici un zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale. ◊ (Adjectival) Consoană sonantă. – Din fr. sonnante.

SONANTĂ, sonante, s. f. (Lingv.) Consoană care poate fi centru de silabă. În interjecția «pst» consoana s este o sonantă.

SONANTĂ s.f. Consoană a cărei emisiune este asemănătoare cu a vocalelor și care, în anumite limbi, poate fi centru de silabă. ♦ adj. Consoană sonantă. [< fr. sonnante].

SONANT, -Ă adj., s. f. (consoană) a cărei emisiune nu comportă aproape nici un zgomot. (< fr. sonnant, it. sonante)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sonantă s. f., g.-d. art. sonantei; pl. sonante

sonantă s. f., g.-d. art. sonantei; pl. sonante

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SONANTĂ (< fr., germ.) s. f. (LINGV.) Consoană care se apropie prin unele caracteristici articulatorii și funcționale de consoane (putând constitui în unele situații centru de silabă).

Intrare: sonantă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sonantă
  • sonanta
plural
  • sonante
  • sonantele
genitiv-dativ singular
  • sonante
  • sonantei
plural
  • sonante
  • sonantelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sonantă, sonantesubstantiv feminin

  • 1. Consoană a cărei emisie nu comportă niciun zgomot și care are unele caracteristici articulatorii și funcționale apropiate de vocale. DEX '09 DN
    • format_quote În interjecția «pst» consoana s este o sonantă. DLRLC
    • format_quote (și) adjectival Consoană sonantă. DEX '09 DEX '98 DN
    • diferențiere Consoană care poate fi centru de silabă. DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.