opțiuni
  • info

6 definiții pentru sonant

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SONANT, -Ă adj., s. f. (consoană) a cărei emisiune nu comportă aproape nici un zgomot. (< fr. sonnant, it. sonante)

SONANT ~tă (~ți, ~te) și substantival (despre sunete consonante) Care prin unele caracteristici se apropie de vocale, iar, în unele limbi, poate fi sunet silabic. /<fr. sonnante, germ. Sonanten

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sonant adj. m. (+ s. n.: sunet ~); f. sonantă (consoană ~), pl. sonante

!sonant adj. m; f. sonantă, pl. sonante

sonant adj. n., adj. f., s. f. sonantă; pl. n. și f. sonante

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

SONANT, -Ă adj. (< fr. sonnante): în sintagma consoană sonantă (v.).

Intrare: sonant
adjectiv neutru (AN1)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sonant
  • sonantul
  • sonantu‑
plural
  • sonante
  • sonantele
genitiv-dativ singular
  • sonant
  • sonantului
plural
  • sonante
  • sonantelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sonant, sonanteadjectiv neutru

  • 1. (Despre sunete) A cărui emisiune nu comportă aproape nici un zgomot. MDN '00
  • diferențiere Care prin unele caracteristici se apropie de vocale, iar, în unele limbi, poate fi sunet silabic. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.